cât de mușcătoare uscată prelungă ziua aceasta
cum îmi sângera în lumini adevărul
copile ești singur urla ești singur și verde
ca un măr
ca un păr
ca un lujer de crin
în măduva șoaptei ți s-a-nfipt și se coace
un spin

ia-mă de mână te-aș fi rugat
pentru o clipă
soră cu totdeauna
mi-e soarele cenușă iar în nopțile albe
îmi dau în clocot târziul și luna
du-mă femeie-n tăcerile tale
răcoare
vezi timpul mi-a ațipit ghemuit
într-o spaimă-chilie
vâscoasă filiformă celenterată chihlimbarie
dezbracă-mă de el
am aflat
n-o să învăț să mor niciodată
iar viața mi se șterge de piele
în glumă
aurindu-mă-n atingeri mieroase de
nuiele și humă

spune-mi tu ah te rog spune-mi tu
cum faci
să răsune
să crească în fântâna nimicului
plâns acaju?