Pentru că în agenda ta copertată
ploaia asta e doar o ploaie
și nimic mai mult,
am hotărât să îți las un bilet sub ușă
și să plec:
”Adună tu ce a mai rămas între noi,
plătește factura la soare
și uită-mă, dacă poți!”
Știu că doar tu te-ai născut toamna,
că ne încape un singur anotimp
și că n-o să murim noi dintr-un dor.
Nu mă tem și nu fug!
N-o să-ți scriu, dar te iert!
Îți mulțumesc că ai ochii mari,
că te doare rana mea de pe genunchi,
și că nu ți-a plăcut niciodată
să te mint.
O să te învăț cândva- ți-am promis
cum se strâmbă copiii și de ce.
Să creștem până atunci,
ca doi oameni mari ce suntem!
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Cred că poemul își pierde considerabil forța pe la începutul strofei a doua culminând, pe partea negativă, unde se scufundă în clișeistic, cu versurile "și că n-o să murim noi dintr-un dor./ Nu mă tem și nu fug!/ N-o să-ți scriu, dar te iert!" Mai cred că trebuia să muți ghilimeaua a doua mai jos. Sau să nu ai ghilimele deloc. Ideea agendei masculine cu prioritizări ce nu includ aspirații afective sau estetice, este o mină de inspirație. Interesantă abordarea ta.
yester -
...măi mie-mi place titlul de mor. știu, nu e o exprimare academică, dar am revenit să citesc poemul de vreo patru ori din pricina titlului. mă fascinează:)! și îmi mai plac versurile: Pentru că în agenda ta copertată ploaia asta e doar o ploaie și nimic mai mult, am hotărât să îți las un bilet sub ușă și să plec: corelate cu O să te învăț cândva- ți-am promis cum se strâmbă copiii și de ce. ai tu ceva al tău... în rest... Luminița a punctat și vezi că foarte bine intenționat a făcut-o. a...dumnezeule, cum era să uit... și versul acesta îmi cade bine: Îți mulțumesc că ai ochii mari cu gânduri bune, subiectiv precum veșnic, paul