copyright Ilinca Bernea

lasă-mă să mă încrunt Doamne
când văd speranța în ochii muribunzilor,
fără eliberarea iubirii
cum aș putea defini altfel golul?
sunt momente când
se ridică stoluri mari de păsări din mine
spre paturile ruginite din spitale
atunci durerea mea e doar un frig pentru idee
ca o conservă desfăcută de la facerea lumii
servind drept model negativ alimentației
și unde pot să îmi așez capul
și unde pot să îmi las necazul
fără să îmi albească părul?
uite acum vreau să îți spun o glumă
dar Tu cred că îmi zâmbești deja
știi ce e cel mai frumos la Tine?
că nu te plictisești deși ai tot dreptul…
lasă-mă să mă încrunt Doamne
când vorbesc prea mult
despre ceea ce numim noi speranță,