trecuse revelionul toți culegeau de pe mașini zăpadă
deschideau aripile zburau peste orașul deschis
atunci ai întrebat el ce zice eu am răspuns
dacă optimismul este becali și puritatea încă
mă mai gândesc cine poate fi dacă maria tereza mi-a stat
pe buze ca o scamă de melană dacă viața asta ar fi un pai
prin care să pot trage pe nas tot ce au nins toate iernile
dacă toate acestea ar însemna ceva
și nu am terminat ce aveam de gândit de raționat nu am
terminat orgasmul meu aștepta schimbarea vitezei
sau deschiderea portierei sau poate o tetieră comodă
se aburiseră geamurile afară era fierbinte înăuntru ursul
polar de pe bord scotea aburi pe nări
iar eu mă visam pe un munte de sare
în timpul dezghețului tu se făcea că erai prins
într-o crevasă cu capul în jos te prinsese exact atunci
îți era teamă de fiecare picătură care se prelingea
de fiecare grad celsius în plus de fiecare mișcare tectonică
el privea asta ca pe o zeificare ca pe o mumificare în eractie
a fiecărui oscior pe care degetele ei se odihneau
ar fi trebuit să fie pretutindeni iarna ar fi trebuit vară să fie
numai acasă el să o desfășoare ca pe un covor de rugăciune
pe ea să îngenuncheze cu fața plecată să numere ciucurii
încet să se ridice cu ea pe ea și să zboare peste cei ce zburau deja
să lase o dâră de reacție în urmă un oblic monolit cu un capăt
în cer care să reziste veșnic cu cher și gândacii de bucătărie
după toate bombele atomice cu hidrogen biologice sau altele
maimuțele să-i pipăie muchiile să rânjească jucăușe să-l atingă
să-și lîngă degetele să se cațere și să nu ajungă niciodată la ciucuri
de ce tot caută ce dorea să găsească pe cine cum să arate
copiii se zgâiesc pe ferestre le șterg cu dosul mânecii
înăuntru toate sunt rânduite ca într-un dezastru încremenit
nimic nu mai palpită pereții capitonați așteptă semnele înghețului
până acum uite mă uit la ceas până acum nimic
de la pupitrul de bord nu a lăcrimat casetofonul nu s-a deschis
ochelarii de soare nu au căzut din torpedou dacă până acum
nimic nu s-a deschis și toate s-au strâns toropitoare sub avalanșă
dacă totul este ca înainte și nu este destul și nimic nu mai poate fi
mă voi opri din zbor pentru ultima oară și-ți voi împacheta
mașina de scris pe care o dorești într-o pungă de la one dollar store
o voi îngropa în dulap îl voi încuia și-l voi aruncă în iore cu tot
cu mașină garaj cartier și inima mea
...
Comentarii aleatorii