Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu

iata ca pentru a doua oara astazi ma refer la un comentariu precedent. dar nu as fi intervenit daca nu m-ar fi deranjat lipsa de logica a argumentului lui Bobadil. Alma a scris: „dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu... ” Pentru mine asta suna pur si simplu corect si logic. Adica, evident (si aici dezvolt ideea Almei) - daca as fi in stare (daca as putea, etc, daca mi-ar trece prin cap) sa inventez altceva (ceva mai mult, ceva diferit de..., ceva fara atit de multe presupuse defecte) decit barbat si femeie (inclusiv relatia dintre ei, cu toate complicatiile si frustrarile si incilcelile ei), atunci (daca as fi in stare sa mototolesc aceasta creatie, sa o arunc la cosul de gunoi si sa ma apuc sa fac alta in locul ei, alta diferita), atunci deci m-as califica la omnipotenta sau omnistiinta lui Dumnezeu si deci as fi prin extensie Dumnezeu. Nu inteleg ce este atit de greu de priceput din aceasta inlantuire logica. Mi se pare aproape scolareste de simplu. Dar, ma rog, poate e doar ptr mine asa. Ceea ce mi se pare mie aiurea in final este chestia (ca nuca in perete) cu premiul nobel pentru pace. Nu inteleg ce cauta acolo. Si tot in final mi se pare parodic aiuristica mentionarea lui Allah. De parca ai vrea sa insiri o menajerie de religii. Nu vad sensul. But, banuiesc ca fiecare cu mijloacele lui artistice.