Cu paşii uşori prin sunătoarele ierbi

Nu, nu mai spun nimic
În ochii negri să se simtă mirarea
Şi buzele să respire aerul cald
Cu şoapte aruncate-n cuvinte nespuse
Rostogolite pe o pânză de umbre

Cu paşii uşori prin sunătoarele ierbi
Din pajişti cu nepământene iubiri
Se surpă din cer semnele nopţii
Lacrimi nevăzute se sting în bucurie
Odată cu sunetul clopotului la înălţimi

E încă devreme pentru stele căzătoare
Nici nu se ating de plopii de pe drum
Doar auzi aerul cum flutură frunzele
Drumul e mult prea lung pentru noi
Ne întoarcem pe carările schiţate de vânturi

Să nu pierdem murmurul ultimului izvor
Din care vom culege luna cu raze cu tot
Mâinile tale s-o poarte în căuşul palmelor
Până la răscrucile furate ale cerului
Unde vor sta fluturii pe stele
Nedezlipiţi de lumină.

Noaptea va fi una clară şi scurtă
Acoperită cu gânduri şi vise de vară
Tu obosită fântâna la care mă opresc
Să-mi umplu cofa cu dragoste.