Săpând adânc, din cronici anonime,
Dezgrop ființe magice de ieri
Și din frumoasele-epopei în rime,
Domnițele și chipeși cavaleri.
Văd pe blazoane, unde se agață
O mână, o sprânceană sau o buză,
Cum prinde parcă, sub vopseluri, viață
O frumusețe ce de-acum mi-e muză.
În ruga lor, îți prevesteau cu fală
Făptura-ți ce avea să mă încânte,
Dar n-au știut, orbiți de îndrăzneală,
Cet ondoiement des blés -
Ce n'est que la tête de ma femme,
Ce n'est que la tête de ma fille.
Si banale - l'image des cheveux blonds,
Mais déjà y mûrit
Le pain de ma vie.
Te rog lasă-mă să-mi povestesc teama
prin rânduri ce vorbesc.
Cum au disparut:
tinerețea-mi, inconștiența
visele pline cu roze
doar amarul îmi deflora viața
cu griji mărunte fără număr
insuportabile dureri..
Apoi veni plecarea spre orient
cu o corabie transparentă
pe punte marinarii beți
ce se clătinau penibil
ca dansul lebedei între dulăi
piesa lui Pavel Stratan în engleză, varianta Bogdan Geană
The coat hangs on the wall,
There is no sun at all,
Nothing is going right
Since I think of Ghiță,
But Ghiță’s not around,
I lately checked it out,
He left, there is no doubt,
Over the border…
Hard, I find it very hard,
Want, don’t know what I want,
You, like me too, I know,
Ghiță, why you speak no more?
Comentarii aleatorii