sunetul sec prin care se închid portierele
și spune-mi ce țară e mai departe/ sau ce țară cunoști
cum ajungeți voi cu aripile voastre Luftwaffe
mai aproape de oamenii viitorului
pentru voi construim un tunel pe care se circula doar înapoi
controale de securitate la fiecare o sută de ani
pentru voi toți ceilalți cu etichete cusute pe spate cu
binele invinge
Mintea mea are pumnii luminoși ca niște lampioane în districtul roșu.
Și fiecare curent electric din creier poartă răni infinitezimale. Sunt peste tot
crustacee bolnave. La fiecare recalculare o gravidă macină pe burta ei
pietrele care m-ar putea lovi. Mintea mea impură se pregătește de iarnă
și caută o formă de sensibilitate care să se asorteze cu asta.
mi-am mânjit rochia de catifea
cu sânge alb de păpădie
alergam printre inimi de frunze şedeam cu pulpele goale pe pământul curat
în cerul pe care îl ştiam nu era loc pentru curcubeie
probabil că lumea era aşa de rotundă
încât loveam în pumni de ciudă până asfinţea soarele
În duminica aceea
măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă
în dungi de cretă portocalie
frunzele cădeau cu un minut de întârziere.
Ne-am salutat ca două respiraţii vechi
fără să ne atingem mâna sau obrazul
de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor.
Ţi s-a făcut frig
ai cerut ceai de mentă
din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie
ai aprins o ţigară
cu lesa din ea mi-ai lipit câinele de faţă.
Comentarii aleatorii