aș încerca asta
scosul crucilor din piept
ar fi dureros la început
dar aș pune în locul lor
arbori verzi , uriași, cu păsări cântătoare
morții mei s-ar bucura pe înfundate
și Dumnezeu nu ar mai lacrima într-atât
singurul lucru care mă îngrijorează însă
este cine se va încumeta să scoată mai intai crucile
din pieptul copacilor și al păsărilor
și ce ar pune în loc
Mai ţii minte cum ferestrele zidite
te făceau să crezi că hotelul ăla a fost cândva sanatoriu?
Îmi spuneai că simţi spirite traversând aerul,
spânzurându-se de colţuri,
că albul brutal al pereţilor îţi striveşte respiraţia
şi că vrei strânsă în braţe.
Nu credeam nimic din ce-mi spuneai,
dar trupul tău înfrigurat sculptându-mi delfini pe piept,
vocea atât de serioasă şi înceată
mă făceau să-ţi iubesc fantomele,
să torn vin pe podea pentru sufletele lor
şi să le dau nume.
de altfel nici noi nu mai suntem visători
cuvintele ni se potrivesc ca nişte camarazi pe timp de război
de-o altfel de moarte au parte fricoşii faţă de cei care au luptat până au fost prinşi
poate prea puţin contează felul cum ţipi când ai totul la picioare
instinctul se zbate mereu între hrană şi sex
dar ce ne facem cu ăia
care n-au lăsat testamentele scrise nevestelor, iubitelor, amantelor
am senzaţia că orice dezordine
mă apucă de braţul drept
fac cruce cu limba
ispita a fost îndepărtată dar nu şi frica de iad
Comentarii aleatorii