nimic nu mai creşte în noi
doar umbra acestei dimineţi
în care înveţi cum să fugi gol prin ploaie
să te speli de păcate cu apa cerului
povestea iubirii din memorie
se scrie în temniţa unei zile de toamnă
când te declari mulţumit cu toată năvala de frunze
căzută peste visele tale necoapte
ai învăţat să-ţi suporţi viaţa peticită
buzunarul peticit
cu gândul la îngerul din vitrina copilăriei
care îţi zâmbea iar tu simţeai cum timpul
se lipea de zâmbetul lui
în magazinul de vechituri
lucrurile devin mici și simple
ca la început cuibăriți
în măruntaiele șifonierului
privim timpul topindu-se
în fulgi de naftalină
și ni se face dor
de trecut
dorul se desface
în fulgi de naftalină
privind timpul topit
în măruntaiele șifonierului
cuibărim începutul devenind
simpli și mici precum lucrurile
din magazinul de vechituri
Comentarii aleatorii