pe cale de-ntoarcere am să pun pământ bătăturilor
drumul nu-i uşor de parcurs
mă simt obligat oarecum să îngrop
şansa luată de pe sufletul păsării
nici azi nu mă vindec
teama mă leagă de noapte
şi-mi dă foc
la ceasul al doisprezecelea
după cîntatul cocoşului
răsăritul mă despică de la buze ca si când mi-ar da o pastilă cu forţa
îmi mai trebuie cel puţin o viaţă
poate la anul pe vremea asta voi trece proba de zbor
tu
ascultă acum fluturii,
pune-ți chipul cald jos, pe zăpadă, și ascultă cum se nasc fluturii
dacă iubirea ta s-a așezat acum într-o carte străveche
de 1000 de ani, pe când femeile își purtau părul mai lung
decât firul acesta roșu ce se coboară subțire din cer
ca să se așeze ca o scară la glezne,
atunci pune urechea ta jos,
pe zăpadă,
și ascultă.
prin inima ta vor trece atunci pescărușii, oceane
cu pește, miliarde de stele, călăreți purtând florile roșii la
cizmă, copilașii cu pletele albe, cu mânuțele lor reci, dolofane
tu
să nu spui nimic.
lasă ninsoarea aceea calină să ne atingă ușor
să ne acopere, să ne mângâie, să ne zidească alături
ca într-o prea-frumoasă citadelă persană
ridică-te
ridică-te şi umblă îţi zic
ori vrei să fii cărat cu roaba la groapa cu ceilalţi
ce-mi stai chircit între pături cu pumnii la gură
în nopţile albe şi reci,
ca-n pian clapele
te scoală , blegule bleg
vrei lapte? dude? lego?
vrei trup de bărbat? inimă de copil?
ai tras după tine un tanc peste carne şi oase
şi-acum te culci peste ele
le pipăi, le pupi şi le mîngîi pe cap
aș da totul pentru o zi cu Tine Doamne
să Îți privesc albul ochilor pupilele dilatate
să Îți iau mâna într-a mea apoi să o pun peste inimă
și să îmi mângâi părul ca mama
să Te legeni pe scaun să îmi dai o carte
să citim așa în liniște amândoi
iar din tăcere să iasă un cântec ca ecoul unei prăpăstii
apoi să îmi cer iertare că trebuie să dispar
nu merit să văd răsăritul lângă haina Ta
de lumină roșie-cireș
să mă iei în brațe ca pe un pui de urs
să Te prefaci că ne luptăm ca atunci cu Iacov
Comentarii aleatorii