mă trezesc cu foamea asta de umanitate
poate ar trebui să-mi cultiv gusturile
să închid ochii și să-mi imaginez farfurii goale, cartiere pustii, gări în grevă, orașe părăsite
să mă visez un înger salvator, terminator în felul său
încărcat cu geamantane pline de bandaje
măturând urmele răniților
însă foamea victimizează uneori
nu fac diferență între felurile de iubire
de aceea îmi și mușc limba uneori și mă doare
undeva, undeva ar trebui să apari tu
să îmi spui că suntem ok
marea e în același vers
sau*dintr-odată ne amintim cum oamenii /dorm singuri acasă
cineva a uitat să îi învelească. acum sunt bolnavi
iar în mintea lor s-a îngropat o turmă de cerbi care cândva au păscut liniștiți ,
într-o pădure de conifere, din norvegia. / în spectactolul live nimeni nu vine pregătit, nimeni
nu este regizorul / doar căutarea ne strânge de gât, până ne sugrumă glasurile.
așa au murit și cerbii/ iar coarnele lor ne-au ieșit prin piele. în transmisiune directă
am așteptat mereu regizorul de imagine să dea drumul semnalului.
Citesc despre condensarea apei şi afară ninge
n-am chef să vegetez
mi-e poftă de fierbinte dulce şi sărat
cu gândul ăsta ies în şlapii roz de plajă
zăpada umflată de-ar fi numai ea mă ia peste picior
aerul mă încolţeşte
până la chioşcul mărginit de geometrie arctică
am cunoscut un iepure alb
vorbea despre lup
ca despre un dat necesar
iepurii spunea el sunt minuni mici
din carne dulce
într-o zi lupii s-au plâns de foame îndelungată
poftiți cita el din istoria iepurească
acum sunt alb-că-mai-alb-nu-se-poate
ieșiți la vânătoare noaptea
nu mă bucur când îi văd
a scris el cândva despre lupi
toată lumea știe că nu suntem eroi
dar cine știe cât de curat râdem
atunci când liniștea se transformă brusc
în cucu-bau
și ne gâdilă pe la subțiori blănița
Comentarii aleatorii