doar din plăcerea de a jefui
zilele negre sunt ca niște răni din care sorb numai cei puternici
gândurile rele ne fac tot mai mici
până la pierderea oricărui sens spre civilizație
după fiecare iubire ratată rămânem neputincioși
în toată răutatea unora
ne comportăm de parcă lumea ne-ar da viață
și nu invers
din ce în ce mai tăcuți
privim întunericul ca pe-o nevastă de pescar
cum își aruncă năvoadele
femeia cu mustaţă de la mansardă stă picior
peste picior cu bigudiurile de plastic roz ore
în şir. viaţa i se învârte ca mosorul pe maşina
de cusut. doarme îmbrăcată în capot cu flori în
camera cu tapet înflorat şi carpetă second hand
imitaţie de iarbă tomnatică. fierbe ceaiul de tei
şi macaroanele de post la reşou sau cu fierbătorul.
îşi spală părul cu şampon cu extract de urzică.
o dată pe lună merge la magazinul central să vadă
modele noi de rochii apoi citeşte fotografie de grup
"Tu eşti oare acela care scoţi zodiacul la vremea lui şi tu eşti oare acela care mâni Ursa Mare cu puii ei? Cunoşti tu pravilele cerului? Ştii tu oare cum se desluşeşte scriptura lor pe pământ?" (Iov 38:32)
ploaia a stat
de pe Căţănaş alungă vântul
o turmă de iezi dolofani şi năstruşnici
norii au înghiţit pădurea
prin spărtură curcubeul
leagă de munte seara de mai
Fiul Păstorului
sfarmă lumina în inima sa
şi-o aruncă pe cer
înfloresc ciorchini de stele
grădina din flori de lumină
ai intrat în poezie tatonând cu picioarele
într-un lac termal
unde mulţi se tratează de diverse
apa încropea cercuri în jurul tău
burice de apă sub stiluri de aburi
masau fiecare parte a geniului tău
spre relaxarea completă
metafore mai ceva ca balsamurile
am văzut repede ce se petrece şi am strigat
iată poetul
de acolo vine vindecarea
şi tot ce aveai mai original s-a reflectat în ochii lor
într-o infinitate de remedii
Comentarii aleatorii