aş folosi unghiera
n-am să mai dau cu parfum doar după urechi
voi dansa zile în şir
mi-aş face operaţii estetice
şi voi asimila cel puţin limba
chineză
mi-aş arunca hainele demodate
înlocuindu-le cu cele alese de tine
abonat la psiholog
nu m-ar mai enerva toate prostiile
iar tableta o voi ascunde între rochiile de vară
ce dacă n-ar fi ziua ta
aşteptând să-mi sari în braţe
de bucurie nu ţi-ar ajunge aerul
te-ar salva o respiraţie
gură la gură
oraşul nu mai ascultă nu mai pândeşte nu te mai înţelege
butoiul de tablă în care a fost smoală arde mocnit
tuşind scântei deasupra vreascurilor de castan
fumul pictează sub podul drăgăicii noi constelaţii
ştiu că nu mă pot înălţa cât poţi coborî
sinodul oamenilor străzii
dezbate noaptea sub arcul de beton
natura mea umană şi poetică
schisma va veni din urmă
şi unii dimineaţa cu gulere albe scrobite
vor aştepta în downtown
viaţa topită în lingouri
mă aşezam la masa cu sertar ros de carii
şi mâzgăleam verdele de april
deseneam curbele cu florarul fiindcă era nevoie de soare
unghiurile drepte cu echerul fiindcă era nevoie de umbră
prindeam forma florilor după ureche
fluturii palpitând dintre corzile mandolinei
fericirea venea la oră exactă ca un poştaş pe bicicletă
simţeam zvâcnetul arcurilor fără amortizare
şi aşteptam să îmi arunce pachetul
Comentarii aleatorii