Când zarurile aruncate indică cifra 6
îţi trasează existenţa c-un echer
o femeie e ca a doua mamă te sărută pe frunte
și tu cu foarfeca tai unghiuri
ai cel putin 6 feţe
și cel puţin 36 de singurătăţi
mi-au zis: trebuia să fi fost mort de mult
supravețuirea, domnilor, e o chestie de încăpățânare
oricum, fiți liniștiți, chiar viu nu sunt
prin mine umblet de fiară
pânda lungă fără sfârșit ninge fără urme
de aceea sunt fericit:
se adună o gărgăriță pe mână
întorc palma și simt piciorușele ei cum o iau, ușor,
de la capăt
de aceea zic: astăzi voi scrie ultimul vers
apoi mă las
întunericul mi se pare bolnav
rugăciunea n-are o zi liberă
numai uşa încuiată o tulbură
din tot ce ţin minte
nici moartea n-are odihnă
ea scuipă în palme
aşa cum o face tăietorul de lemne
mai slabă ca oricând
foamea îmi scoate în faţă un preot
apa din care sfinţeşte morţii priveşte spre cer
bunătatea e la ora închiderii
oameni buni
nimeni nu e de aruncat
şi ultima firimitură de pâine trebuie împărţită în mai multe bucăţi
aproape toate
vor revoluție
greu dar se adună
și-au uitat numerele de telefon
adresele
locurile în societate
numele vârstele părinții
interesele hainele de ploaie
dopurile pentru urechi
datoriile la bănci
cămășile necălcate și
promisiunile din tinerețe dar
nu renunță
mișună prin toate ungherele
se organizează colcăie
mârâie urlă suduie
doar una se ridică
în liniște
de sub roțile tramvaiului 41
Comentarii aleatorii