poezie generală

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

la noi în oraş nimeni nu e bolnav

avem brazi la fiecare colţ o farmacie şi un plafar
reclame luminoase pentru medicamente în faţă o farmacie şi un plafar
avem şcoli şi câte o farmacie şi un plafar
bodegi restaurante o farmacie şi un plafar
pe fiecare stâlp un indicator către o farmacie
avem şi magazin chinezesc

bancă societate de asigurare farmacie o galerie de artă

imaginea utilizatorului Virgil

domnule Labiș

nu am mai ucis nimic

nu am mai ucis nimic
ca să mănînc
de multă vreme
doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci
în jur
privesc o moarte disipată în prafuri și paste
topită în seuri congelată în forme abstracte
o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă
nu mă face decît
să nu mor foarte repede
unde sînt zilele acelea
cînd mîncam ca să trăiesc
trăgeam la sorți

imaginea utilizatorului emiemi

viaţa de dincolo de fortral

de cele mai multe ori Pediatria pare o hală industrială dezafectată
unde nou-născuţi în sevraj orăcăie după amfetamină
femei pămîntii de parcă le-a zămislit fumul de ceară
de parcă cineva a dat foc unei anvelope şi din sîrmă a creat aceste momîi
mă uit la ele la ţîţele lor abia mijite mă întreb dacă au lapte destul
cît să-şi sufoce pruncii
se aliniază frumos la uşa asistentului social schiaună după o pungă cu lapte praf
după o pereche de pamperşi totul nu e decît o monedă de schimb
pentru ţigări şi pahare de unică folosinţă

imaginea utilizatorului dan petrut camui

păpuşa woodoo şi bufniţa cu cap rotativ

dimineaţă
păpuşa woodoo se ridică în
capul oaselor mănâncă păsări

dintre picioare viermele harnic
sparge sâmburi pe lemn
de salcâm

un electron fără braţe invocă
expansiunea materiei
cenuşie luna despică apele
pe o plută condusă de şerpi
îşi fumează solzii pe rând
mingea de ceaţă
depune ouă în umbre
caută prin buzunare
literele ca pe culori
reproduce fonetic deşi nu înţelege

imaginea utilizatorului celestin

Începutul unei scrisori recomandate

oamenii singuri nu se iscălesc la sfârşitul scrisorilor
nimic nu-i îndreptăţeşte să nu iubească
din umbră

eu te aştept
prin fereastra deschisă ca un ochi de toamnă împăienjenit
numai o frunză vine la aceeaşi masă
în lipsa cuvintelor
se apără cu amândouă mâinile de aburii ceaiului

n-am să-ţi spun tot
nici că părul mi-a dat fire albe
fără să mă îndoiesc vreo clipă cum zilele se sfârşesc
doar în lucruri nespuse

Pagini

Subscribe to poezie generală