vrei să uiți de tine dar uitarea nu mai funcționează
și nimic nu e suficient de puternic
aluneci în interior fără nici o frică
scăpat de sub control ca un schior la prima coborîre
pe o pîrtie neagră
și pentru o secundă toate pîrtiile din lume se pun una în continuarea alteia
doar ca să-ți dea peste cap orice pierdere de memorie
oricât aș da din mâini nu zbor
iese atâta amar de cenușă că timpul se închină în fața mea
doar eu și timpul ne suntem propriul oxigen
creaturi cu lacrimi făcute din nasturi
noi facem și dealuri din lacrimi și plângem
când un nasture se descoase
plângem când tremuratul mâinilor anunță ploaia cu nasturi
doar copiii au gură și strigă și coboară în strigătul lor
acolo unde locuiește unicul cerșetor al lumii
el ronțăie nori, din nori copiii cresc, din nori se fac mai târziu
stările de agonie
înainte să ajungem unul la celălalt
ne-am întins singuri hainele pe sârmă
tu ca o femeie de treabă
eu ca un bărbat fără femeie
închiși în noi
abia mai reușim să punem zile deoparte
pierdem tot ce era de salvat
chiar și îngerul din lucrurile primite la naștere
a rămas fără o aripă
doamne tu de ce nu candidezi
de ce nu accepţi să fii lăudat de o ...viziune
de ce nu te confrunţi cu
acela căruia i-ai deschis raiul i-ai aşezat scaunul
de ce stai înspinat
unde urnele nu mai încap
încă un vot de iubire
viaţa nu poate fi suma tuturor voturilor
dar dacă nu candidezi
vii duminică la locul unde ne întâlnim la o poantă
şopteşte-mi
cu cine
mă ridic pe vârfuri dincolo de maidanez
muntele de aur se face mic
maidanezu’ scapă
aleargă prin bibliotecă în urma lui cărțile
se deschid automat la pagina treiștrei
Comentarii aleatorii