îmi aduci aminte de mare
noaptea
trupul tău să-l păzesc
iarba după care am alergat atât de
înaltă şi deasă coama în
pieptul unui animal cu instincte
de leu disimulat zarea
nu deosebeşte mirosul mintea mea
operează cu cifre exacte spune-mi
câte feluri de a iubi există în tine
nu găseşti nici un loc să te aperi
graţioase şi neîmblânzite
dorinţele mele sunt nişte feline
te pândesc când ţi-e sete când somn când
mai grea beţia vinului
galben cu nume de zeu indian
recunosc ploaia după hertzi
ascult de cei care speră
să nu fiu pedepsit dacă fur
liliacul din curtea morţii de copil întreb
am voie să dorm până târziu
corbi îşi ţin respiraţia
atâtea coarne tăiate nu au strâns niciodată
la jertfa de seară
preotul înţeapă bucla de aer
înainte să ajungem unul la celălalt
ne-am întins singuri hainele pe sârmă
tu ca o femeie de treabă
eu ca un bărbat fără femeie
închiși în noi
abia mai reușim să punem zile deoparte
pierdem tot ce era de salvat
chiar și îngerul din lucrurile primite la naștere
a rămas fără o aripă
:: ne-am ascuns noi în camere strâmte de hotel
când lumea se clătina precum nişte dinţi de lapte
şi n-am mai vrut să ne găsească nimeni
minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos
am aruncat hainele într-un colţ întunecat
am pus sângele în mişcare
şi asta a fost dragoste: vârful limbii trecând pe adânciturile creierului,
foamea asta comună ca o boală frumoasă;
Comentarii aleatorii