îmi desfaci aripile încet
zbor sau tăiere întreb zâmbind
gesturile tale devin imagini dintr-un film pe care
ar trebuit să îl vizionăm cândva împreună
singurătatea e o pasăre fără cer
lacrimile nu pot șterge nimic
lacrimile nu pot șterge nimic
acesta e țipătul care desparte inima de restul universului
rugăciunea de palmele neputincioase
pipăiam noaptea şi noaptea era ca o linişte cu gura mea
deschisă intram în oameni şi oamenii erau oraşe
cu închisori intime şi prizonierul era gardian şi gardianul era
director şi directorul era rege şi regele era ucigaşul
şi cel care ucidea era prizonierul
şi mie mi s-a făcut deodată frică
şi îmi pipăiam liniştea
şi era ca o noapte cu gura mea deschisă
scrie-mi despre iubire
ca un burete în agrafe de ploaie
absoarbe influenţele negative
vântul primeşte bacşiş
floarea de câmp
face impresie indiferenţei
sărutul prin pânze
trezeşte feminin
adoptat de lună un râu îmi vine să curg
prin gări închise de
vise trec munţii în care
zorii ne confundă cu stelele
se freacă la ochi
zâmbetul prinţesei din Est
trimit un tablou de Magritte
Comentarii aleatorii