3 seamănă cu două trupuri care fac dragoste apoi dorm
o să-mi spui că e prea puţin
mintea şi corpul se constrâng reciproc
nu contează că eşti pe alt meridian şi dorul nu te poate ajunge
chiar dacă tehnologia îl prinde uneori din urmă pe dumnezeu
un lucru ştiu sigur
orice fac orice gândesc te influenţează
liberul arbitru făureşte versurile
într-o şerpuireaxismundi la care vor lucra pentru decriptare
ai bătut în pieptul meu
şi nu ţi-am deschis
ţi-ai apropiat urechea stetoscopic
înăuntru viaţa se ducea
cum se ducea
învins în războiul remuşcărilor
măcinat şi incert te-ai întors
pentru oblojirea rănilor
dar eu eram pe metereze de suflet
îmi apăram sentimentele
înşelate
mai ştii ultima oară
ai dat foc
şi ai fugit
în cenuşa în care te lamentezi
sunt visurile mele
actualizate
singura grijă a lui cobuz era să nu-i fure cineva bicicleta
la crîşmăriţă striga marianoo ai grijă la bicla mea şi mută pe taraf tv
în jumate de oră dădea pe gît patru sferturi de muscăţel se lăuda
că a fentat moartea cînd l-a dus nevasta la tratament în italia
toate astea s-au întîmplat pînă cînd o noapte mi-a spălat picioarele cu ulei de măsline
ca magdalena cristului
a intrat unul în crîşmă şi-a zis
bă am văzut pe cineva la urgenţe cum era resuscitat dar n-a avut nici o şansă
şi uite-aşa a ajuns cobuz în legendă
îi dai telefon
vocea i s-a înăsprit
eşti ca un motociclist din drăgaică
gonind într-o sferă de oţel
în piele apar crevase
îţi dai seama că villon a murit în ea
sau a fost doar o sarcină extrauterină a timpului
zăpada e murdară nu mai sângerează înţepată de tocuri
nu ştii unde ai greşit
asta doare
poate e mai bine aşa
să răzuieşti ani în şir capela sixtină
ca un criminal urmele
să dispară mâinile acelea întinse
şi tot ce ai simţit
odată cu ele
nu ningea
peste hornuri ceața
mă plimbam pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agățam privirea de fiecare trecător
și cântam
doi m-au auzit
au întors capul
fetița în bleumarin mi-a zâmbit
afon cum sunt am tăcut cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ningea
auzeam pașii fulgilor
treceau bariera din nordul orașului
își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
Comentarii aleatorii