moartea stă întinsă sub frânghie
sunt plasa ta de siguranță
pentru tine voi fi portocalie
pentru tine caldă și moale voi fi
cuvântul pică de sus se topește în fierbințeala ochilor
cu cine vorbești
în sală se aprind o mie de neoane
o mie de glasuri de copii strigă wow
vine o clipă în care secundarul ca o sabie
va încerca să lovească minutarul ca o mască
dacă va reuși atunci ca o arenă
ceasul va mirosi a sânge a transpirație și praf
îmi pică ciuda pe tocul uşii
ea îşi pică anii sau carii dumnezeu ştie
cum lucrurile vorbesc ventriloc
le aud câteodată
mi se par fireşti
nu mă sperii decât de singurătate nici atunci
când e vreun meci
important vecinul de perete urlă odată cu
huskyul lui cu ochii aceia pe care
niciodată nu i-am văzut la vreun bărbat
când se trezește
secundele abia apucă să-mi coasă cu catgut
uimirea de a fi prezent lângă fericire
se apleacă timid
sărută neîncrederea în mine
zace puștiul de ieri
pustiul de mâine doarme încă pe laurii unui azi sălbatic
doar ea
din gând în gând
mijește spre mine cuvinte
niciodată paharul n-a fost prea plin
în localurile publice se întrec măsurile
cu veninul fostelor iubiri
nevinovat
între noi tremură sărutul ca un miel înainte de tăiere
mi-aş dori să nu-l afecteze ţipătul pescăruşilor
nu ei sunt de vină
nu pot vorbi despre lucrurile deja strânse
de fapt ştii că nu m-a interesat niciodată apele mai adânci
trandafirul plus cele o mie de cuvinte spuse la urechi
şi-au aplecat capurile ca nişte bărbaţi care vor să se disculpe
Comentarii aleatorii