poezie generală

imaginea utilizatorului celestin

Desăvârşire pierdută

mi-am închis pleoapele
niciun gând n-a mai rămas pe dinafară
de la o zi la alta
doar cerul mai dă semne de viaţă

sufletele din pieţele publice nu se târguiesc într-o singură limbă
în folosul renaşterii
nu toţi caută un loc mai aproape de oameni
nu toţi iubesc sărmanii
într-atât încât să li se ierte totul

prea tare simt gheara
ca într-o zi fără apă

imaginea utilizatorului Virgil

acvariul pustiu

...

ar trebui să reinventăm înțelesul
acelor gesturi putrezite în măduva pietrei
zvîcnetul gîndului mocnit în izvor
pînda amorfă a murmurului ierbii
licărul tandru din orice ecou

ar trebui să ne amanetăm anii
să punem gaj al nostru aplomb
din colbul discret al pînzelor vremii
să croim cale spre nordul ambiguu
și sudul cochet

imaginea utilizatorului Bott

Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (III).

Spitalul 40 de ani.

Sunt seri când acele spițe și cercuri
încă mai lucesc rece în întuneric
deasupra tibiei tale
iar mirosul de iod nu face decât
să-ți reîmprospăteze memoria.

Seri când rătăcești culcat pe targă
pe coridoarele ei lungi însoțit
de cele două asistente care
au asistat la a doua ta naștere.
Una se uita plină de compasiune
în ochii tăi cealaltă – cu groază
la piciorul tău stâng.

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

punct cardinal

filosofie pentru viaţă şi alte situaţii periculoase

întreba de-a lungul peronului
la chioşcurile cu dulciuri la ghişeul de informaţii
nimeni nu ştie nicăieri nu se ştie
totul este pentru ei personal
inclusiv femeia cu bagajul de mână
capul cu gât prea subţire în noapte
străină într-un oraş unde s-a născut
doar tăcerea
din prea multe lacrimi costisitoare

ca un privilegiu al celor cu motor personal
sau caroserie evident galbenă
întoarcerea acasă
presiunea atmosferică a singurătăţii
zilnic întârziată
se anunţă la megafoane în sala de aşteptare

imaginea utilizatorului poema

tu, mielule

un cântec al suferinţei

chiar moartea-i la cârmă are cârpe sub unghii
a murit dumnezeule steaua s-a stins a apus s-a împrăştiat în abis
am murit şi eu tata m-a îngropat în ţintirim
văzut-am turme de oi miei albi miei pestriţi în viaţa purtată înainte de măcelari
genele mele-s caise când din ceruri albastre îi simt
da mielule da
tu să cobori atunci când e vremea
când timpul se va deschide exact ca o scoică ajunsă cu bine la ţărm
ai grijă să nu plângi să nu urli să nu scoţi niciun sunet
odihneşte-ţi tu mieluţule corniţele tale acum

Pagini

Subscribe to poezie generală