iubito
sîntem un film prost
în care au băgat o mulțime de dolari
fără să aibă vreo șansă să scoată mare lucru la box office
atît de insidios gîndul plecării în mine
o carte neterminată
un trio de vioară violoncel și contrabas
plutind între umerii tăi albi ca doi aluni
proaspăt tăiați de mîna mea
Mai ţii minte cum ferestrele zidite
te făceau să crezi că hotelul ăla a fost cândva sanatoriu?
Îmi spuneai că simţi spirite traversând aerul,
spânzurându-se de colţuri,
că albul brutal al pereţilor îţi striveşte respiraţia
şi că vrei strânsă în braţe.
Nu credeam nimic din ce-mi spuneai,
dar trupul tău înfrigurat sculptându-mi delfini pe piept,
vocea atât de serioasă şi înceată
mă făceau să-ţi iubesc fantomele,
să torn vin pe podea pentru sufletele lor
şi să le dau nume.
mugurii primăverii ca nişte nări umede
de cai nărăvaşi umplu copacii herghelii albe şi roaibe alergând în aer
tropotele lor nasc flori până la fructul dorit e cale lungă de dragoste
micii mei icari prea se depărtează de fiinţa mea fără teamă
nu observă geamul nedeschis al cerului această casă de nori unde
soarele un amorez înfocat a aţipit abia în zori
să-i potolesc cu apa unei cărţi îmi spun
îmi trag mările din atlas în suflet şi-i chem să se adape şi
să se odihnească îmi fac ţarc inima
trag poarta în urma lor a nepotoliţilor
Cu un râs neîmblânzit,
după colţ
m-aştepta singurătatea,
pozând
între victima publică a nopţii
şi stăpâna umbrelor
dintre noi şi cer.
Privindu-mi atent ochii,
întinzându-se la picioarele mele,
îmi şoptea cu ecouri lungi
de catedrală părăsită.
Sub invazia singurătăţii,
mă vedeam stând cu o tâmplă
pe genunchii tăi.
Eu mă ştiu sub diverse nume,
obişnuind să le schimb periodic...
fizic ori mental eram tot eu:
un lunatic şi jumătate.
scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber
ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie
Comentarii aleatorii