nu ningea
peste hornuri ceața
mă plimbam pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agățam privirea de fiecare trecător
și cântam
doi m-au auzit
au întors capul
fetița în bleumarin mi-a zâmbit
afon cum sunt am tăcut cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ningea
auzeam pașii fulgilor
treceau bariera din nordul orașului
își trăgeau sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
azi delirez
împuşcaţi-mă drept între ochi să rămână
o gaură perfect rotundă ca într-o frunză
să intre aerul proaspăt şi soarele
încetişor...
până când sângele se shimbă în cheaguri violet
vegheaţi amintirile care cad ca o turmă de oi negre
în prăpastia dintre mine şi trupul meu mort
unele lucruri nu ar trebui modificate niciodată
să rămînă așa cum au fost
va însemna pentru ele
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd nepăsător peste osul de cerb
îngropat în rîpa de unde ies primăvara viespile
ca un foc
nu.
se dezli(peşte) de pe tacăm
o canapea mehlem
acolo
îmi sunt
un breloc uitat pe cuţit
mă învârţi în jurul tău
până mă doare fiecare bucăţică
si-ţi alunecă gelozia
direct în inima
înmugurită
de la tocurile mele
parfumate cu mehlem
vrei să fur
nu.
umple-mi venele cu mehlem
să-mi vibreze ursuleţii pe cap
uite, o minge de fotbal îmi doresc
să sparg cel puţin 23 de geamuri
din care să curgă multe
multe biblioteci
Comentarii aleatorii