un ocean în care nu mai încape nimic,
un chirurg care să ne coase brațele după ce
au fost smulse de rechini cu dinți ascuțiți.
așteptăm tehnica fotografică ce o să ne facă la fel de frumoși
precum manechinele din vitrinele marks & spencer
în timp ce
rămânem trupuri în hipotermie plutind. nu, nimeni nu o să ne recunoască
moliciunea pieli în iarna decadentă care tocmai se naște.
când tot ce s-a putut a fost eliminat / aruncat în ape tulburi.
nu sunt cenuşă din resturi de cuvinte aruncate la întâmplare
în adăpostul unei iubiri uitate
mă gândesc cât de greu ar putea fi să clădesc o nouă viaţă
din ce în ce mai multă poezie decât fapte
cerul a renunţat să mai creadă
într-o pasăre care aşteaptă cu aripile în şolduri
alte vremuri
acestui nume mic îi vom da încă unul
şi încă unul şi încă unul
pînă la ultimul
posteritatea îl va descoperi singur, mumificat
într-un colţ de grotă
o stalactită atîrnînd şui din tavanul alfabetului mort
prima vocală-i va fi şi ultima
consoana - sufocată în faşă
de iedera suindă pe minciuna propriei cruci
marele cuvînt va fi bolborosit în neştire
în limba tăcerii
Dumnezeu ne angajează pe termen lung
este de făcut multă curăţenie
viaţa şi moartea sunt două locuri de muncă zeiss
unde nu trebuie să intri prin concurs
să dai interviuri
să ai deja experienţă studii un dosar full de diplome
aptitudini pentru limbi
maşină calculator
iPhone
aș vrea să intru în tine
ca într-o bibliotecă
să-ți spun acum e momentul
adună-ți nimicurile
aruncă-ți nimicurile
aici nu se doarme se mușcă
se stinge lumina la șapte
câte șapte zile din șapte
pentru că tatăl meu a fost
pentru că mama mea a fost
pentru că totul a fost
așa cum a fost
așa cum va fi pentru mine
Comentarii aleatorii