uns cu oameni
pământul alunecă pe o roată dinţată
îngălbenită

timpul pedalează
pedalează cu milioane de inimi
putere
într-o cursă nebună

în fiecare lasă o ştafetă

şi trece
cu blugii roşi în fund

pentru el nu există linie
de sosire

orele zornăie
dintr-o parte în alta a gândurilor
timpul
mi-arătă urmele

cătușele ca niște semne de viață legată
abia şi-au deschis ochii

prin fereastra deschisă mă văd liber
bătăile inimii scad
povestea neterminată tremură
de câteva foi şi-a şters lacrima

n-am de unde să ştiu încotro voi merge
te-aş lua prin aceste trăiri scrise în toate sensurile
mulţumindu-mi