mie îmi place momentul când ieşi din cuvinte
vorbeşte-mi
cât ceilalţi mai dorm
leagănă-te de numele meu ca un copil de crengile unui nuc
nu te mai întoarce
te-au strigat câţiva care te-au iubit
şi încă voiau să rămână
în ploile tale
ei se diferă de cei care poartă litere în buzunare
fără poezie n-au nici timp să te placă
eu mă abţin
din alte motive bat drumul
soarta nu poate fi dusă un pas înapoi
mă întorc
asemenea cuvintelor spuse întâia oară de mine
aud şoapte printre haine
din care zilnic scot fără să mă gândesc mâinile
i-aş pune o fundă sărutului
dintr-o postură ingrată
bocancii
sunt legaţi la şireturi pentru o nouă prigoană
aşteaptă-mă la anul
ca un cântec
de teamă să nu i se lipească de suflet tropotele
în camera ta mai este loc doar pentru o prințesă
și pentru un vis plăpând netulburat două zile și trei nopți
lângă pat sticla cu apa plată nu prea rece
pe masa joasă tableta și trei bomboane fine cu alune
nimic altceva nu încape
poate doar o rază mușcându-ți talpa stângă dimineața și
zburând haotic
un fir de praf de pe o amintire de demult
Comentarii aleatorii