poezie generală

imaginea utilizatorului Lentib

pe aici nu se întâmplă nimic

duminica vânzătorul de la Bingo
nu vine lângă coloane
nu este nimeni să oprească liniştea
doar profesorul ros de cancer
coborât din blocul bălţat cu polistiren ca din cer
îţi povesteşte zâmbind că aproape a scăpat
răul este un bine iconoclast
şi banii curg fără zgomot pe stradă precum sângele în abatoare

accelerezi
parbrizul înaintează lent ţi se lipeşte pe faţă ca o mască
duminica la prânz
nu este nimeni să-ţi spele maşina de praf şi cheaguri

imaginea utilizatorului kalipeto

pre post și ne viziune

pen’ că planeta asta nu-ți poate înghiți la nesfârșit gesturile
o să te îmbolnăvești de lumi paralele
după cum te știu nu vei merge la medic
vei încerca un tratament după ureche
până când obosit de-atâta alternativ
vei spune pas și vei cădea în iarbă

cândva erai ok-e te răsuceai în broască

acum firul de păr din lentilă a crescut mare
trebuie doar să îl împletești în codițe
prin tunel să se strecoare la tine lumina
cu pachețelul de-acasă cu pâine

și vin

imaginea utilizatorului batranutragator

poema pentru 5 nov14

nu ştiu ce să-ţi spun draga mea.
soarele meu e mai bătrîn cu 20 de ani decît soarele tău,
şi-n răstimpul ăsta n-am învăţat încă
ce-i dragostea, cum se foloseşte, cum se întreţine, ce mănîncă
ce faci cu ea după ce moare.
dacă e adevărat că noi oamenii după moarte
mergem în rai, n-ar fi drept oare ca şi dragostele noastre
în raiul dragostei să urce?
în raiul dragostei ar trebui să existe dragostea mea
pentru căţeluşa cea galbenă, laika, dar şi cea pentru domnule motan
la fel şi ce-am simţit eu cînd citeam chiriţele

imaginea utilizatorului em ce patrat

scrisoare despre cum ar fi

dacă te-aș picta cristos
atîrnat pe o cruce
și pe mine cuiul mușcînd
din încheietura mîinii tale stîngi
a treia zi m-aș găsi abandonată pe o pînză
cu cheag de sînge și sudoare scut
sau altfel eu răstignit tu cui
ar trebui să-mi închipui înainte ploi
să te las o vreme pradă ruginii
într-un miez de noapte aș învia doar pe jumătate
dumnezeire pe septicemie

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

elegie 0101

cântec pentru el şi ea

trebuie să existe ceva ce pot atinge direct
precum pruncul de un an loveşte cu pumnul oglinda
stau la ultimul etaj sub al nouălea cer
de fericire
cântă-mi să adorm killing me softly
mâine dimineaţă îmi voi tapa şi pudra părul
ca o demimondenă din secolul douăzeci
floare rară la balul vampirilor

Pagini

Subscribe to poezie generală