umblu ca marea înfuriată de la ţărm la ţărm
drumul e greu de parcurs parcă am un
titanic legat de încheietura piciorului
de şubrezenie raftul vremii stă gata să pice
pe el puneam odată pariuri
mai umblă îmi spune lumina din far
mai caută
poate găseşti o cale de-ntoarcere
orice quid îşi găseşte un quo
aici frumuseţea se măsoară în ploi
aici fiecare zi e o şansă de a săruta
gura furtunii
azi nu mă sperie nimic
îmi îngrop liniile din palme în carne
semn că nu vreau să ajung ca mama
să vomit seara de oboseală
să mă privesc în oglindă şi să văd
ridurile şi cusăturile
dovada unei vieţi nereuşite
în colţul camerei depresia pândind dintr- o pânză de păianjen
criza de la 40 de ani
gelozia violentă a tatei modul lui straniu de a înţelege lucrurile
prin ochii acoperiţi cu o plasă de pescar filosof
pământul lui şi copiii lui
singurele medalii
căsuţa din chirpici pe care o îngrijeşte
în saboţii mei de lemn crescuse un răsad de pom/ copilărisem în livada cu vişini şi nu voiam să mă plâng nimănui că am numele prea lung/ credeam că pentru cei care nu se mint nici pe sine cortina nu cade/ credeam că viaţa e o fereastră fără păsări lună sau soare/ o fereastră întrutotul deschisă
primăvara îmi ascund părul sub basca croşetată/ e o primăvară cu urzici încă moi cu frunzele de vişin cât degetul mic cu farfuria cu dulceaţă aşezată pe abecedarul îmbrăcat în hârtie mov/ cu etichetele lipite drept şi numele scris de alţii
ce faci glasule iar eu sunt fericit
că nu poate să-l spună pe r
nici nu sunt sigur că pentru el sunt altceva
decât un glas
puțin dezamăgit de importanța
formei sacului din piele umplut cu pastă de om
cred că odată cu trecerea vine și întunericul
eu și prietenii mei umblăm mai rar prin istorie
binevenită ar fi o suferință adevărată
o moarte despre care mass-media să nu mai poată spune nimic
oamenii fără putința informării
să iasă din casele lor
să nu se mai întoarcă niciodată aceiași
pereţii iau forma frumoasă a craniilor izbite
în încercarea de a prinde un ritm firesc, orbitele se lărgesc cu încă o spaimă;
stăm de veghe cu ţigările aprinse,
timpul se ascunde în colţuri întunecate alături de celelalte lucruri inventate.
ne-am găsit şi toate drumurile s-au adunat sub noi într-un punct sinistru,
o groapă micuţă şi caldă ca un sac de dormit;
pentru o vreme aceasta a fost dragostea noastră, un spaţiu strâmt şi intim
în care am rezistat eroic.
Comentarii aleatorii