mă mut din om în om
dintr-un dumnezeu în altul
asta îmi menţine pielea incandescentă
cioburile într-un perfect melanj
rănile cauterizate
zâmbesc blând şi iubesc cu violenţă bărbatul care
îngenunchează simplu îmi desface nasturii cusuţi pe stern
şi zideşte o lume nouă înăuntru

femeia mea este cochetă
poartă în păr panglică de şifon
chiar şi atunci cînd la foc mic
fierbe în oale adînci bulion

nu e înaltă, cît un polonic
are sîni mici tari de agată
şi se dă cu roşu de buze
cînd muşcă dintr-o tomată

citeşte reţeta adaugă sare
pune o faţă de masă-n apret
şi cu ştergarul din in-ce eşarfă!
pozează în geamul de la bufet

se preface că-i cade rochiţa
domol cu un anumit chichirez
doar ca să văd cum din umerii ei
ies fluturi mari cu ochi de orez