Dimineaţa,
Îmbibă somnul în alb
Alb tămăduitor,
Îngeresc,
Scăldându-şi picioarele
În aburi de cafea,
La margine de pat.
Pardoseala însetată
Mângâie cu ochii,
Mâinile protectoare,
Gură îndrăgostită
De marginea ceştii.
Mireasa inimii tale
În palme emoţionate
Prea albe
Pentru astăzi;
Parfumul amar,
Se scurge,
Şi este încă
Dimineaţă.
poate ar fi mai bine ca o muzică grea
să cadă peste mine din toate părțile
sufletul acesta strâns în lut
să se dărâme asemeni zidului cetății
cei care vor veni atrași de zgomot
să creadă că muzica a venit dinlăuntru
că tocmai s-a întâmplat ceva grav
de sub vârful pantofului alb
să își ia zborul buburuza tâmpă
dimineaţa devreme pun leonard cohen şi de-o cafea tare
în faţa oglinzii cu periuţa peste dinţi ascult
cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în uşă
geamul spart înjurăturile din toţi pereţii
se duce naibii melodia mea preferată
rămân cu gustul de pastă oricât aş scuipa
viaţa
să facă ceva pentru mine ea trăieşte clipa
nu-i pasă de leonard nici de cafeaua care dă în foc
sună un ceas din interior timpul meu începe iar
o apuc de un capăt
între oameni
deschid fereastra să aflu aerul lumii la ora asta
Comentarii aleatorii