mi-ai spus
că nu ești vulnerabilă
că nu poți fi învinsă
că nu-ți pasă
și totuși între degete
ca pe un fir de grîu te țin
gata să fie luat de vînt
gata să zboare
în mintea mea
răspunsuri vin mereu
spre locul unde-ar trebui
să fie singura-ntrebare
dar locul este gol
ca un ecou pierdut
doar vîntul bate
degetele-mi reci
ok
ți-am comandat o vacanță
în extremul orient al vecerniciei mele
crescute peste zidul rotund
unde ne compunem amândoi, dimineața
pledoaria îmbibată cu fond de ten
medicamente și câteva ședințe de terapie de grup
ceva să fie de ținut minte
apoi de spus și pe la alții
ca un pământ îndesat peste o gură
când nu mai știi dacă te minte
îi asculți poveștile seara
ca un sufi plecat la arat
jumătatea lui stearpă de pat
mă gândeam deunăzi la visele proaspete ca un caş moale
unde nu e loc pentru injecţii cu moldamin şi căţele molda
sau moldoveni mioritici împrăştiaţi prin emisiuni radio
precum ecoul numelui meu de familie fără coborâre din trenul aseptizat
eram albă şi lucidă până la rădăcina dinţilor
cu tălpile moi călcam peste tinereţe
prea ades priveam aparte atât în dreapta cât şi în stânga scenei
dar mai ales în sus spre cariatidele de la universitate
sau soarele în balans printre gene ca printr-un gard fără poartă
cobor în fața blocului așez garda romană
în jurul toboganului spart
vorbele aspre ale soldaților scot la fereastră vecinii
ne mințim ca la meteo urlă un radio
soarele trage cu praștia-n nori
la capătul de sus al toboganului stă Omul
arătătorul lui pilat l-am înfipt într-un leagăn de plastic
mamaia lui cântă printre sughițuri hinta-pălinta
și îi mai dă câte-un avânt
pe balansoar două chipuri de piatră
buzele lor mimează un sărut murdar
cine-s ăia mă întreabă polițaiul de la trei
Comentarii aleatorii