cum prezentul astăzi a uitat că tâmpla-mi moare
şi că sunt Euridice, că mi-e gura însetată,
cum tu eşti astăzi oceanul pe care-l încerc cu mâna
cu tot corpul meu de viţe, cu sărutul tăinuit,
aşadar cum toate-acestea se întamplă pe sub soare,
o să îmi prea-plâng durerea ce zăpada mi-o arată
ca pe un mieluţ ce ştie c-o să-i taie mâine vâna
of, cum se aprinde pacea colo sus, în infinit...
şi-apoi o să ies din noaptea cu miresmele de rai
samovarul când se unge din petalele de ceai.