din tot acest haos trebuie să aleg ceva
un număr
o carte
un sunet
o apă
un cartuș
ceva roșu de pus în păr
ultima picătură de vin
un tablou cu vânt și flori de cireș
un vârf de creion
un film alb și negru și mut
lumină vărsată pe ochi
un castel din cutii de chibrit
bălăngănit de medalii de aur
stup
ruj
chei
dinamită
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
dar acum mă strigă la masă
aici e inscripția de pe mormânt. are chipul unei fantome care
suflă aerul rece până la cer. dați-mi două trei lumânări pe care le voi aprinde
în momentul în care dricurile vor trece încet pe la poarta cimitirelor.
voi sufla fumul înspre cei care duc steagurile
și ei vor uita să se oprească. vor duce mortul mai departe. sau
tu eşti al doilea crin
îmi şopteai uneori
eram mică, erai castel de nisip
eram o undă de apă, te scăpam printre peşti
te lăsam apoi să mă străbaţi cu ale tale corăbii de fier
mai uiţi tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu aşa?
aerul vibra apoi a ambră, a cetini
aşa era pe atunci,
ciuturile erau pline cu ceai chinezesc
care chiar plânge
căzând
mă îmbrac din tine, eşti frumos ca brânduşele
eşti alb
eşti calin
gândul tău miroase a mosc, a licurici noaptea
pe mine mă umbreşte un vis,
sunt o pală de vânt deja-vu;
aceasta este nunta a doua,
îţi spun.
ce firesc aş rămâne în sângele tău…
e călduţ
ca o casă cu multe, multe perdele.
atingeri de toate felurile ascundeau
umbra frunzelor necunoscute şi
inima izvorului şoptea ceva despre
fata războinică fata cu pleoapa cusută
cu sânul rotund tăiat împrejurul trunchiului
-fruct întors- ca o jivină îngenunchiată
îşi potrivea sângele în legământ.
ca o răstignită cu sânul amputat mirosea
a noapte mirosea a frig și a frică
în zadar vorbeau despre Ea bătrânii
frământând metanii în palmele aspre
fata le-a lăsat zălog inelul.
şoarecele de casă chiţăie sub dulapul greu
cad fărâme
din luleaua neagră a bunicului
îngheţata cu frişcă s-a uscat în compotieră
ceasul a rămas în urmă câteva nopţi polare
Comentarii aleatorii