sunt o grădină japoneză fără niciun cireș când umbli prin mine cu
mâna întinsă draga mea și e iarnă și mi se usucă gura de dor
în căldura camerei parcă ai veni la mine de sub roțile tramvaielor
cu trei picături de căpșună pe frunte cu fusta murdară de mâl cu ochii
ca pietrele din râuri în timp ce mie mi-e dor de nașterea mea de acele
urlete animalice sau de cum îmi atingea mama obrazul în copilărie
când lucrurile creșteau mari și mă sufocau ea lua puțină apă și mă
stropea în joacă inima mea avea alt sânge de împins spre cer îmi aduc
în prima zi din an
dragostea m-a găsit cu toate aşteptările la cap
probabil şi-a făcut o regulă
din vreme ce n-a ştiut cât de scurt este firul
avea nişte noduri
în sânge
eu m-am îndepărtat cu grijă de coajă
fără nicio urmă de inimă rea
spre deosebire de alte timpuri
nu mi-a fost uşor
s-o iau de la capăt
(depresiile noastre sunt mai grave decât ale voastre)
mă contrazici degeaba
este exact așa cum spun
când tac mă doare până amețesc
mă trezesc direct în coșmar
realitatea mă taie bucăți
și mă îngroapă la tulpina unui vis din lemn de portocal
când tac risipesc dimineți pe culoarele minciunii
îmi dau foc în mijlocul orașului
mă alung la marginea lumii
lângă un scorpion așteptând pielea rătăcitului
când tac îmi cresc frunze pe brațe
poteci la picioare
dar și cuie în tălpi
când tac inspir cocaină milă și teamă
trebuie neapărat să îmi dau jos încălțările
știi tu, pe afară, puiul mamii, este multă multă zăpadă,
de aceea, știi tu, trebuie să pășesc cu atenție
să nu se murdărească steluțele ori să se strice, doamne ferește
nu, nu mi-e rece deloc, puiul mami, uite,
îmi așez mai întâi degetele, așa, încet, încet
să nu sperii fulgii
apoi nici că mai contează, alerg către tine să te
prind și să vedem împreună, puiul mamii, da, magazinul cu vitrina
lui uriașă, cu perdelele de catifea roșie, și cascada
aceea micuță, nu puiuț nu-i urâtă, poți să o atingi cu
degetele de la mâna ta dreaptă, nu mami, ba da, pui
“acum știu. așa curge ciocolata” da mami da.
Comentarii aleatorii