poezie generală

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

gimnastică de dimineaţă

bună dimineaţa
dacă faci ochii mici viaţa ta aleargă la fereastră ca o zână
îşi scutură părul de flori de cireş îşi ridică poalele lungi între degete
ar fi de mirare să nu fii îndrăgostit să nu vezi cum cresc între nori
perechi de lebede perechi de inimi albe
în timp ce îţi bei ceaiul de rozmarin
bună dimineaţa îţi poruncesc
dacă priveşti fix cu ochii mari
vezi viaţa asta
cocotă bătrână cu fardul gros şi nările lărgite
te adulmecă de parcă ai fi murit pe jumătate
îţi trânteşte pe masă pâinea uscată şi oul răscopt

imaginea utilizatorului Bott

Poetul-neom și oamenii-chiftele.

lui O.S.

Ies din casă fără să intru în lume
ies și mă pun deoparte și o urmăresc din priviri.
Poetul se uită la oamenii-chiftele
se uită la ei și vede un torent care nu îl privește.
Oamenii-chiftele se învârtesc ca unși
se învârtesc rostogoliți de viață
se învârtesc de pe o parte pe alta
se învârtesc indiferent
de câte doage lipsă au în dotare se învârtesc …
Ies din realitate fără să intru în vis
ies și mă pun deoparte și îi urmăresc din priviri pe
oamenii-chiftele mă uit la ei și văd un torent

imaginea utilizatorului Bott

Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete

Ieri văzusem din întâmplare
o târâtoare
cum îi făcea semne cu ochiul
unei târâturi care
îi făcea semne cu ochiul unei
târâtoare.
Şi după ce am văzut asta,
mi-am spus:
să nu crezi nimic din tot
ce ţi se spune, până nu vezi
cu ochii tăi proprii;
o târâtoare clipitoare,
indiferent de câtă inteligenţă are,
tot o târâtură rămâne, una care
îi face semne cu ochiul altei târâtoare;
o târâtoare clipitoare începe
să-i facă semne cu ochiul unei
târâturi din momentul în care

imaginea utilizatorului Cristina Moldoveanu

părea că ninge

odinioară am ridicat case de chirpici pentru fiecare amintire
dar au venit apele îngheţul apele
chiar şi haina sperietorii din livada cu meri
s-a decolorat

totuşi mă întrebi ce s-a întâmplat şi cum mă simt
aş răspunde ceva aiurea
cum ar fi vai doamne sau la naiba cum să mă simt
dar mă abţin suntem prea singure soarele asfinte şi nu e nicio glumă

Pagini

Subscribe to poezie generală