dacă urci dimineaţa pe munte
şi privesti în ochi răsăritul
toate întâmplările împrumută un trup arcuit
şi se închină
lumea îţi pare mai frumoasă
îi ierţi cu mai multă uşurinţă pe oameni
şi îi iubeşti cu toate imperfecţiunile lor
aşa cum se iubesc pietrele într-un zid
pentru că le este frig
sau frică
"Tu eşti oare acela care scoţi zodiacul la vremea lui şi tu eşti oare acela care mâni Ursa Mare cu puii ei? Cunoşti tu pravilele cerului? Ştii tu oare cum se desluşeşte scriptura lor pe pământ?" (Iov 38:32)
ploaia a stat
de pe Căţănaş alungă vântul
o turmă de iezi dolofani şi năstruşnici
norii au înghiţit pădurea
prin spărtură curcubeul
leagă de munte seara de mai
Fiul Păstorului
sfarmă lumina în inima sa
şi-o aruncă pe cer
înfloresc ciorchini de stele
grădina din flori de lumină
timpul se apucă de orice
chiar și în cazuri grele trebuie să îngrop
urechile mai adânc doar să fiu
primită
oamenii se uită la mine cu dispreț
la corpul meu slab
ei nu înțeleg unde îmi ascund copiii
le zâmbesc la toți și le dau de înțeles
câțiva copii sunt plecați ca să-i nasc în altă vreme
mai bună
mă ridic și număr rândul
de la geam până la ușă după toate o să-mi fie
mai bine
repet asta de trei ori într-o secundă
Comentarii aleatorii