n-am vrut să-mi fac o altă femeie din poezie rescrisă de multe ori
să fie înţeleasă
dar nici zid de care să se izbească vreo necuvântătoare
cuvintele ca nişte bărbaţi îmbrăcaţi în negru încercuiesc inima
tu priveşti cum doarme păpuşa
pe resturi de scrisori rupte
simt durerea unei relaţii închise
sentimentele acelea
pe care nu ai avut curajul să le trăiești
sînt ca fructele pe care nu te-ai îndurat niciodată să le muști
le-ai protejat de mizerie
de intruși idioți
un fel de închisoare reciprocă
în timp se micșorează fără să se strice
se stafidesc nobil
se usucă
își pierd adicitatea contemporaneității
focul fiorul carnea
dar nu aroma
devin puțin amărui și mai greu de înghițit
dar mai placute chiar dacă într-un fel
mai dureroase
și mai zgîrcite cu parfumul lor
se pietrifică în timp
mă întorc
asemenea cuvintelor spuse întâia oară de mine
aud şoapte printre haine
din care zilnic scot fără să mă gândesc mâinile
i-aş pune o fundă sărutului
dintr-o postură ingrată
bocancii
sunt legaţi la şireturi pentru o nouă prigoană
aşteaptă-mă la anul
ca un cântec
de teamă să nu i se lipească de suflet tropotele
port în mine un cimitir de dorinţe publice
nu mai am secrete am dezbrăcat rochia roşie
tu stai ascuns în piele de înger
un anotimp ai poposit pe umărul meu
m-ai însoţit ultima dată
când moartea m-a prins de sprânceană
atunci a fost clipa în care l-am simţit
pe dumnezeu acordându-mi un interviu
s-a aşezat lângă mine în cursa
pentru lucruri frumos ticluite
maşina e veche de când lumea
singura cu autosugestie
fiecare a urcat măcar o dată
pentru cel mai scurt itinerar de
viaţă a împărţit priviri aerul
tras pe nări până la halucinare
cuvinte în atâtea tonalităţi
citite în expresii virile
poveste lângă poveste
în pătrăţica lui nimic nu-i mai aparţine
gândurile tuturor ca nişte seringi
hrănite cu sânge şi istorii de carne
călătoresc fără să coboare dinlăuntru
Comentarii aleatorii