Erai frumos
cu umerii laţi după care împădureai poveştile cu stafii,
cu părul lung, împletind felinare şi ceaţă,
erai frumos pe timp de frică şi foame,
dar cum puteai fi altfel în ochii mei mici?
Erai curajos când mireasa moartă te-a purtat o noapte
prin satul părăsit, prin fântâna cu oase,
spre trenul cu copite,
erai curajos în plânsul mov al mamei,
în genunchii mei ca două inimi roase;
nici nu contează cine a aruncat primul,
cine a îmbrăcat platoșa,
cine a adormit liniștit ori
cine a lăsat să cadă în cana cu ceai de iasomie
efervescența uitării.
de ieri n-ai mai auzit de la mine
"mi-e dor",
azi nu mai auzi
"te iubesc",
de mâine nu vei auzi nici măcar cum doare
"îmi pare rău",
poimâine va răzbate doar un imperceptibil
"alaltăieri eram nimeni".
o pană de curent
un aprod neglijent
un verdict dat la-ntâmplare
iar nimic
un om răcit
ca o friptură într-o farfurie
nimic
el vrea să fie totul ca-nainte
așa și este
altă pană de curent
un trăznet murat la sare
cineva se tot chinuie
să o repare
toate întrebările au fost puse aștept.
deocamdată nimic insuficientă căldură să înmoi gestul pietrificat al
mortului.
să ne jucăm cu degetele. să ne jucăm cu degetele o vreme cum
am face un lego. să privim planșele din cutia jocului și să alegem ceva
care să semene cu o mîngîiere. ceva lin uite un elicopter care aterizează
în curtea spitalului de urgență.
Comentarii aleatorii