de mâine începe o altă primăvară
pe neașteptate mereu
ca o sentință
eu încă nu am apucat să strâng zăpada de pe scări
nu am adunat (aruncat) nici jumătate din
întunericul adunat la fereastră
și te privesc cum dormi liniștită
ca o cassandră
mâine dis-de-dimineață știu
îmi vei spune
nu am cum să-mpachetez totul
înainte să te cred
stăteam în roiul acela de cuvinte
părul tău era plin de polen
duminica în zori mierea amăruie
umplea cofrajele de ouă care placau mansarda
cântam la chitară
aveai un fel ciudat de a asculta
cu bărbia ridicată
cotul drept mereu între dungile albastre ale păturii
şi genunchii lovind tăblia ca o pasăre sălbatică în colivie
Și-apoi ai plecat.
Ce demon, femeie, ai dezlegat turbat peste mine,
vânt tulbure, avan, în cercuri de fum risipite
și-n ploaie răzleață de scrum, răscolindu-mi în bezne
cum luna de-asupra de stână, cu șuierul ei întărâtă
treziți câini cu colți hămesiți, albe cuțite în tâmple,
trăgând de venele inimii, mușcând sălbatic din atrii,
îmi rod în sânge și rup ca pe-o cârpă carnea în care mai port
icoanele amintirii, ca un cireș pocnind roșu de copt -
rănile vii julite-n lanțurile buzelor tale,
șoptindu-mi aburi de sulf.
în fiecare zi vorbesc lucrurilor
din casa aceea frumoasă fac impresie
teoretic
viaţa mea nu este potrivită pentru copii
în podul palmei coastele
unei femei nevirtuoase sunt obiectul de studiu
vorbesc răguşit după schimbarea de sânge
sufletul adoarme desculţ
lângă o tufă sfântă focul cu temperatură umană
îmi este urât primăvara
compania umbrei încă un motiv pentru farmece
inima unui ghiocel ştie să bată
visele
se spală pe mâini
risipesc tot ce iubesc din greşeală
ai bătut în pieptul meu
şi nu ţi-am deschis
ţi-ai apropiat urechea stetoscopic
înăuntru viaţa se ducea
cum se ducea
învins în războiul remuşcărilor
măcinat şi incert te-ai întors
pentru oblojirea rănilor
dar eu eram pe metereze de suflet
îmi apăram sentimentele
înşelate
mai ştii ultima oară
ai dat foc
şi ai fugit
în cenuşa în care te lamentezi
sunt visurile mele
actualizate
Comentarii aleatorii