cu trupul făcut pâlnie
ascult
marea fierbinte peste nisipul răscolit
cerul lipit de pământ ca o lubeniţă coaptă
departe şi înalt peste tot glodul
adunat sub talpă cât un munte
e ţara mea
locul unde pun degetul pe mămăligă
pe steaua din fruntea cerbului
pe funia clopotului din biserica veche
de la apus până la răsărit
albesc şi eu din creştet până la os
odată cu soarele acesta
plin şi rotund mereu
legat să se învârtă în jurul casei mele
ca-n vremea facerii de la început
şi-a împletit numele în codiţe subţiri
în sânge păcatul susură
ca o clipă tulbure
întotdeauna spune să vin repede
acasă strigă se zbate
cinstită
plăteşte facturile la întreţinere
apoi întinde pe pat dragostea
o aranjează ca pentru o răsplată
după o zi de lucru
trupul ei de femeie supusă
mi-arată goliciunea
în care mă prăbuşisem la majorat
iubitoare
nu se îndoieşte
calcă hainele de salahor
pentru ea niciodată nu m-am întors aşa fericit
de pe lumea ailaltă
la anul pe vremea asta o noapte
albă ne va cununa iarăşi. pe o plajă
pustie. ne îmbrăcaţi.
şi ce dacă avem pînzele puţin roase de vreme.
anii răsuciţi ca o rădăcină de ginger
insignă nu vor mai fi. vom înfia un arhipelag
pe care îl vom numi rocco. îi vom lăsa lui iahtul.
vom aduna scoici şi dinţi de rechini ca atunci
când ne-am cunoscut prima dată.
Comentarii aleatorii