până la urmă bea și femeia
sângele strigă din pământ
n-ați luat destul
partea dulce abia acum scoate degetul
scrie
cine salvează lumina
dacă ghicesc îmi recunosc nemurirea
mă-ndrept spre scară cu gândul că
mai prețios decât dreptul primei iubiri
târgul rămâne valabil
sunt vibrații despre care nu simt
că aparțin unei conștiințe
scot negativul
rulează treptele și nu e loc pentru diavol
păsările domestice nu zboară departe
doar vocea ta se înălţa împreună cu alte cântece
mă trezesc dintr-un vis
frunzele nu şi-au prins părul când s-au aplecat spre mine
în mâinile tale
piatra nu se mai mişcă
de-a dura vin lucrurile care par să se întâmple
în cele din urmă soarta mă va scoate în ploaie
înapoi în lume
îndrăgostiţii
umblă la nesfârşit de la o casă la alta
uşile închise miros a poezie rănită
poetul scapă înainte să fie marcat pe viaţă
priveşte înspre trup
cum spuneam
crîmpeiul acesta de an mă apasă pe
coarda vocală
oricum frigul cu degetul dus la buze
îmi spune să tac
aflu tîrziu că pe strada mea iarna cerne făina
te trezeşti dimineaţa
îţi spui că lucrurile se vor limpezi
apa se încălzeşte greu
porii se deschid pielea se dilată ca să te cuprindă cumva
urmează cc revival şi lotusul
ceaiul rămas de la tine se învârte în mijlocul platanului
şi trupul care miroase la fel peste tot
îmi spui că sunt un shiva rămas doar cu două braţe
pe celelalte le simt ca pe nişte iubiri amputate
cu ele pot muta străzile şi oamenii cât mai departe
Comentarii aleatorii