era odată o ţară al cărei singur locuitor
nu ştia că există
nu ştia că are în mîna lui dreaptă manualul de viaţă
da nu ştia
cînd se culca
prin somnul lui zburau stoluri de îngeri şi zodii zburau
de-a lungul de-a latul şi pe diagonala aspră a patului
zveltă ca o balerină
dimineaţa mă ia la dans
neîndemînatic aş prefera o partidă de şah
la o cafea tare
lucrurile care ni le-am spus azi-noapte
au rămas să mai doarmă
în oraş circulă zvonul că două drumuri se
întretaie victimă fiind perechea noastră de urme
ne spuneam azi-noapte ce bine ar fi dacă
nu ne-am spune nimic
ne-am aduna cuvintele ca pe nişte
boabe de grâu şi le-am putea semăna cândva
în gura copiilor
stau într-o aşteptare intimă
dintr-odată bucuria îmi sare
val de ceară călduţă
mă ciupeşte de glezne şi
am senzaţia aceea
dacă n-ar fi
aceşti martori neastâmpăraţi
aş zice că
am luat-o razna
chiar aşa
copac plin de furnici
la drum
1.
pe unde se pătrunde în subsolul magazinului de
pe strada melisandre no. 45 când
lifturile circulă silentios, în armonie cu zidurile cu oasele
e un carusel care nu încetează să se miște
o inimă de smoală care bate rar
o vezi într-un time-lapse cum sunt cele de la nasa,
despre viața stelelor, a galaxiilor.
te uiți în jur și atât vezi, că zidurile sunt gri, apoi,
după ce totul moare
zidurile se fac roșii.
în ziua aceea chiar nu mă grăbeam
dirijorul își muta în altă orchestră notele ca pe niște mobile vechi, cu valoare sentimentală
adormisem privindu-l de la etajul zece strada m. moreno colț cu frizeria
își mângâia obosit fluturii negri adăpostiți în fracul său
de jongler
păream eu și el capătul aceleași baghete care scormonea aerul
atât de uriașă era vara aceea
atât de uriaș mi era somnul
n-am spus nimănui nimic
l-am primit cu toate gamele și toate culorile
glorios zdrențuite
Comentarii aleatorii