de pe podul midiei spre parcul de divertisment
sunt mai cărunţi decât măzărichea de alaltăieri
care făcea exerciţii de empatie cu oamenii reci

năluca poartă conduri de cristal şi diadema
stelelor căzute pentru fiecare poet din mare dragoste

oraşul cu ochi de peşte alunecă pe sub tălpi
acoperit de inocenţă şi veselie de un timp
nu mă pot dezlipi de fereastra cu flori din ace
întoarse spre mine casele încăciulate nişte copii
au lacrimi de bucurie

ok
ți-am comandat o vacanță
în extremul orient al vecerniciei mele
crescute peste zidul rotund
unde ne compunem amândoi, dimineața
pledoaria îmbibată cu fond de ten
medicamente și câteva ședințe de terapie de grup

ceva să fie de ținut minte
apoi de spus și pe la alții
ca un pământ îndesat peste o gură
când nu mai știi dacă te minte

îi asculți poveștile seara
ca un sufi plecat la arat
jumătatea lui stearpă de pat