cum spuneam
crîmpeiul acesta de an mă apasă pe
coarda vocală
oricum frigul cu degetul dus la buze
îmi spune să tac
aflu tîrziu că pe strada mea iarna cerne făina
sinceritatea face parte din recuzită
în viaţa mea mi-au plăcut direcţii
oamenii aceia dintr-o bucată
pentru care munca este muncă şi gluma glumă
pentru care să iubeşti este să laşi dracului politica
alegerile la întâmplare vorbele curtate de vânt
programele făcute de alţii
şi să te înfunzi într-un trup care
ştie să mişte înainte lucrurile să te facă să exclami
cât de bine e în casa asta românia
sub cerul ăsta pe care apare curcubeul r o m â n i a
în mirosul ăsta de grâu românia
cu democraţia asta made in românia
toamnă sufletul meu e plecat la datorie
pentru un zâmbet de familie
am lăsat tinereţea în hainele de mătase
parcă duc un trup greu în raniţă
cât vezi cu luneta sunt celelalte lucruri în rătăcire
şi toate picăturile rostogolesc pe fruntea mea
nenumărate roţi care transportă muniţie de gânduri
toamnă am sufletul ca o cască împuşcată
plină cu pământ din care iese colţul unui fir
scăpat cu viaţă
Faţă de iarna caldă aşternută cearşaf
ca şi cum unii morţi ȋşi regretă moartea
ȋmi revin senzaţiile de ură şi iubire
sunt un copil aleg să-mi construiesc piramida ȋn existenţa zen
deşi mi-e dor să intru ȋn camera restricţionată
cu raze spectrale prin storuri
regăsesc vitalitatea şi zâmbetul matern ȋn zâmbetul meu din oglindă
când ating lucruri
Comentarii aleatorii