și totul vine exact atunci când suntem puțin bolnavi
în case calde, fără vin sau țigări. și eu îți spun/ tu imi dai exact ceea ce am nevoie.
--
e o zi oarecare/ fără asfințit/
semnalele după care funcționează lumea sunt tot mai subtile
acum doar dacă mai poți pierde toată ura sau toata iubirea
vei fi liniștit
undeva pe aici e o bucată aproape
desprinsă din suflet
ies copiii la joacă trec oameni în vârstă
n-aș vrea să fie cineva rănit
te aștept de ieri îmi spui
(aiurea dintotdeauna de când am învățat să aștept)
cuvintele tale mă sperie
credeam că sunt singur
mă întorc brusc și dărâm totul în jur
șșșt îți lipesc arătătorul de buze
degeaba
tu râzi cu ochii cu părul zburlit
până când spațiul cade peste noi
prăbușiți pe genunchi râdem
o rugăciune desăvârșită
și dacă tot am stat pe întuneric jumătate de viață
ce ar mai conta că de acum va fi la fel
tot ne-am obișnuit cu logica formei
tot ne-am obișnuit să ne fumăm ochii unul altuia
să ne atingem telepatic când se înmulțesc insomniile
să sfidăm moartea ascunși printre versete și psalmi
în timp ce zburăm chinezește peste facturi si rețele
suntem un soi de eroi ai acestui întuneric
unul, viu printre nemuritori
altul, înecându-se , înghițind mări
până când .
la început dumnezeu a făcut centrul de primire urgenţe
pe vremea aia se chema triaj
centrul de primire urgenţe era netocmit şi gol
aşa că dumnezeu a adus un medic basarabean apoi a despărţit lumina de întuneric
întunericul l-a numit gardă de noapte
luminii i-a zis heparină
Comentarii aleatorii