stau în camera mea de trei zile
e linişte şi frig ca în biserici
din când în când îmi vine mama la uşă
îi aud bătăile inimii ca nişte clopote îmi vorbeşte despre vindecare
ca şi cum mi-ar spune că peste noapte vor înflori copacii
când aici a rămas atâta iarnă
mă minte ca atunci când mă învăţa să merg pe bicicletă
mă sprijinea o vreme apoi îmi dădea drumul
vocea ei rămasă mult în spate parcă îmi şoptea aproape de ureche
mâna ei rămânea încă mult caldă peste mâna mea
era de ajuns cât să îmi ţin mult singură echilibrul
neantul şi-a ridicat pleoapa grea,
a oftat
şi m-a lăsat să mă strecor în lume
gol,
fără cuvinte
şi făr’ de-nceput
fiecare îşi duce crucea
căutând locul
din care a fost smulsă
rădăcina
am văzut şi ştiu
eu am trăit locul în care
visul germinează
pot să vă îndrum
dar ce folos
mâna se întoarce-n sine
cuvintele îşi mestecă tăcerile
şi văd durerea
care creşte
limpezind cerul a primăvară
1.
mâna ta pe mâna mea
pe barele din metrou. momentul în care amețim pentru câteva secunde,
momentul în care
vehicolele se pun în mișcare. și se scurg fiecare înspre o stradă, o casă
ca și cum ar fi tuburi de dren
către locul unde se adună toate amintirile.
se imprimă încet pe o hârtie fină.
dezlipeşte-ţi frunzele de pe nas, cască lung
unge-ţi încheieturile cu bale de melc
şi fă-mi un ceai cu lămîie si miere
întinde-mi turturele pe sîrmă şi lasă-le să-şi fîlfîie trilul degeaba
în ochiul meu trîntor, nemişcător
prosteşte-mă cu o veste bună , scurtă, neadevarată
cu o orhidee înflorită în şanţ, cu un val nespart de ţărm
încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr
dă-te aproape, aici, pe pat, lîngă mine
în oraşul obscur
ţi-am developat sângele până la indecenţă
iar tu te-ai zbătut sub unghiile mele
ca un peşte curăţat de viu. atunci mi-am spus: femeie,
bărbatul hologramă nu se poate atinge, dar uite
eu am trecut prin el şi ceva a rămas acolo.
dragostea noastră ca o hipnoză-
aer rarefiat şi demenţă contagioasă. cine ne-a văzut
ştie, traversăm lumea
ca o ambulanţă în plină noapte.
Comentarii aleatorii