noaptea vin lângă tine
aştept vântul
pe marginea ta
dă firele de păr într-o parte
vocea unei furtuni mă pune pe gânduri
învăţ lilieci să umple pământul
aproape de oameni
timpul simte sfârşitul
alege un loc pentru moarte
mi-e dor de marea fără stele
neştiutoare în ce parte să curgă
să nu-ți fie teamă
sunt cel care întinereşte suflete
în ziua aceea chiar nu mă grăbeam
dirijorul își muta în altă orchestră notele ca pe niște mobile vechi, cu valoare sentimentală
adormisem privindu-l de la etajul zece strada m. moreno colț cu frizeria
își mângâia obosit fluturii negri adăpostiți în fracul său
de jongler
păream eu și el capătul aceleași baghete care scormonea aerul
atât de uriașă era vara aceea
atât de uriaș mi era somnul
n-am spus nimănui nimic
l-am primit cu toate gamele și toate culorile
glorios zdrențuite
Comentarii aleatorii