poezie generală

imaginea utilizatorului sebi

prânz în curtea veche

aici scriam despre Dumnezeu și diavol
pe vremea când eram ucenic
masa la care stau a fost cândva birou masiv
mahon cu miros de cerneluri
în locul chelnerului patrula redactorul șef
aș mâzgâli un chapeau pe șervețel
să dau de sufletul literelor apuse o votcă
în locul tipografiei o bucătărie modernă
miroase din ce în ce mai pregnant a hârtie
biroul nostru cu cești sparte
spațiu select în care nu-ți vine să te îmbeți
dane te-aș invita măcar o dată să batem în ziduri
ca în mașinile de scris

imaginea utilizatorului Ottilia Ardeleanu

ochi de câine albastru

aştept un tren oarecare
cu ochi de câine albastru
aerul mă strânge într-o folie
cu soarele la un loc

o vrabie desprăfuieşte aerul
repede repede
după formula energiei

vremea se scurge în canalizare
miroase a hoit

ca o căţea cărând bucată cu bucată
puii ei
printre păpădii adineaori
se zbenguiau pe scurtătură spre cutia de carton

ca o căţea trăgând la ţâţe amănuntele din care îi făcuse
un botic o lăbuţă viscere
calde încă zvâcnind lumii sângele lor
neatins de mizeria contemporană

imaginea utilizatorului Lentib

karaoke

pot să presupun că stâlpii de pe dig sunt ace înfipte într-o epidermă de elefant
nu pot să-mi închipui că ar putea vindeca cotul râului
nici că podul este un deget al oraşului pe care apa să-l muşte
când are o criză de epilepsie
un lucru este sigur
realitatea respiră altfel în tentaculele ficţiunii
ventuzele ei intră adânc scormonesc umorile
şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta

imaginea utilizatorului emiemi

povestiri de leagăn

această uluitoare tristeţe se aşează peste mine ca pielea unui berbec jupuit

aşadar merg pămîntul sticleşte fiecare grăunte de praf e un mort
fiecare zăpadă căzută o blană

aşadar merg un mers fără urme ca hansel cu buzunarele goale după ce a dat totul lui grettel
poate voi ajunge la casa din pădure poate voi ajunge la pădurea altei case
cine ştie

imaginea utilizatorului Virgil

ploaie în veneția

...

picioarele păpușii de lemn
pe marginea balconului
atîrnă
ca o pedeapsă uitată
privindu-le ploaia mai rece mai hîdă
se face
și cade mărunt fără grabă
ca o femeie se lasă încet
dezbrăcată
de întuneric aproape
sau poate ziua s-a scurs
și ea
în această lagună în care
se leagănă triste gondole
gîndurile noastre
amare
gîndurile noastre uitate
ascunse în ceară de măști
decupate din noapte

Pagini

Subscribe to poezie generală