oraşul acesta nu are arest preventiv
suspecţii dau declaraţii la lumina unei lanterne
în aşteptarea probelor ei sărbătoresc vasilopita
cel mai bătrîn se crede vasile cel mare
îi dă comisarului şef cinci cătuşe de orz
ceilalţi caută prin castronul de tablă
un bănuţ norocos
să împărțim lumea în două imperii,
cu destulă putere să mimăm că / în ceea ce credem,
ceea ce iubim, nu poate să aibă moarte.
și totul va fi un bondage perfect,
în timp ce înaintăm pe sănii ca în fotografiile vechi
ascunse în mințile noastre, în care ne-am construit
alter –ego-urile ca pe niște case cu acoperișuri stricate.
*
și când o să ne fie dor de ceva să tăcem pur și simplu
deși știm că tot ce rămâne sunt aceste ierni albe, aceste
povești și respirația noastră de fosfor alb.
îmi este dor de copilărie
în spatele unui raft o păpușă
ești dintr-odată
ți se zbate un ochi
pentru orice ne-ar despărți azi țările
aș vinde motivul
la prețul pieței sau lumea în
schimb
după trecerea ploii
parcă se bat niște păsări
un strop dovedește că pe aripi noi am călcat
nu avem voie să ne îndepărtăm
și nici să ne murdărim
cine iubește dă vina pe vânt
provoacă simțurile aplecate pe geam
unei priviri îi cade semnalul
parfumați
copacii își ard frunzele
cumplit
timpul tace ca un viitor preşedinte
din ce în ce mai mic faţă de oameni
un cîine latră de parcă ar fi văzut roşu
în faţa ochilor
gurile rele spun că nu e de bine
de la ruşi vin vorbele grele
deocamdată se mai taie la montaj
prin unele cuvinte spuse la rece încă mai văd luciri albicioase ca nişte aripi rigide
în faţa televizorului
cu creionul în gură
fac exerciţii de dicţie
alţii abia reuşesc să-şi pipăie pulsul
vorbind îşi rotesc inimile ca pe nişte nasturi de la haină gata să cadă
Comentarii aleatorii