poezie generală

imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Paturi Suprapuse

Ianuarie 2010

Ai dracului ţânţarii, bâzâiau prin negură
era umed şi sufeream de lingoare
mă lipeam de ei ca să îmi sugă vlaga
la orizont o trompă de metal umple aerul conservelor
era război, căutam ţigări în buzunarele morţilor
el săpa morminte şi scuipa veninul puştilor în palme
aveam o ură necontrolabilă pe vecini, puneau patefonul german la full
nevastă-sa nu-şi îmbrăca blana de sconc

imaginea utilizatorului Virgil

domnule Labiș

nu am mai ucis nimic

nu am mai ucis nimic
ca să mănînc
de multă vreme
doar cutii pachete borcane butoaie pungi conserve tuburi saci
în jur
privesc o moarte disipată în prafuri și paste
topită în seuri congelată în forme abstracte
o moarte fără viermi
o moarte cu adevărat moartă
nu mă face decît
să nu mor foarte repede
unde sînt zilele acelea
cînd mîncam ca să trăiesc
trăgeam la sorți

imaginea utilizatorului nicodem

lullaby pentru zâne

când venea primăvara
îşi punea capul pe pieptul rândunicii
asculta o simfonie ciudată care aducea mai
degrabă a huruitul motoarelor unui vapor trans-oceanic
o legătură de sororitate lua naştere când piatra de pe sufletul păsării
se rostogolea în ochii ei feng shui

avea un miros de boucheron amestecat cu tinereţe nebună
atingea în mine nişte corzi sau clape de marmură moale
para las heridas de adentro spunea
şi când mă privea mă îndoiam cum se îndoaie fierul la cald

imaginea utilizatorului ioana catalina rosculet

poveste cu pasăre-zmee

***

a fost odată ca niciodată
cam așa ar începe povestea dacă oamenii
s-ar uita în ochii iubitei și nu în oglindă
vezi, tu m-ai învățat că de mine depinde
să plâng să râd să fac echilibristică pe sârma cuvintelor
când durerea roade ca un șoarece căutându-și perechea

a fost odată
un mod de a începe să vorbim
nu exista dedesubtul deasupra doar o roată de vară
dilata aerul în fugă sentimentele luau formă de pasăre
pasărea-zmee crudă transparentă gata să ne ducă
hăt!

imaginea utilizatorului dan petrut camui

spălarea pe mâini

după amurg suntem singuri
focul aprinde spre nord
vântul deghizat în femeie
jar nestins
inima ta dacă merge pe vârfuri adorm
încă o noapte

iubesc la întâmplare
mâinile ţin partea
unui suflet întors din păcat
buzele iau forma dorinţei
să nu fii văzută când râzi
oamenii uită de la o viaţă la alta
privirea mea scoate demoni
aruncăm de pe templu
îngeri o singură dată
conştiinţa priveşte în altă parte
suntem atât de frumoşi cu vina iertată

Pagini

Subscribe to poezie generală