mă trag de acolo de unde
n-am auzit să se fure vreodată slănina de la grindă
nici om cu om să nu întrebe bună ziua e ori
al cui eşti de nu te-a văzut ce te pricepi să faci
mândria şi umilinţa ca două obloane deschise
spre primăvară pomii se arătau mai plini de ei
păsările braţelor ocrotitoare
dragă mamă
nu mai am nicio veste de la acel copil
lăsat în voia rodului și-a frunzei
într-un septembrie când dragostea
ieșea din chingi
o străină mi-a spus că l-a văzut șezând
în pridvorul unei case cuminți
încerca să încheie fără greș nasturii soarelui.
tu
te îndepărtai și timpul
râdea știrb
trezirea m-a găsit cu toate așteptările
descoperite
Comentarii aleatorii