Virgil -
un drum
atunci s-a sfîrșit un drum
atît de murdar de necredință
și inocență
încît dumnezeu se mai spală și-acum
cu sînge din sîngele său
pe cîrmîzul palmelor mele
războinice
înegrite de fum
s-a sfîrșit o luptă
dusă cu gura închisă și inima ruptă
în coasta lui spartă
ca într-o cetate rupestră
înghesui comoara mea pe jumătate furată
pe jumătate luată de apă
adorm ghemuit în mantia-mi udă
ca într-o albă piatră
ciudată
s-a sfîrșit zborul rostogolit
între cele două orizonturi
ale clepsidrei
între început și
și celălalt
neînceput nesfîrșit
niciodată
Poezie:
Comentarii
aleena -
Interesanta imaginea clepsidrei din final. Dar cel mai mult mi-a placut "cu sange din sangele sau" - pentru aceste cuvinte am si tinut sa las acest semn. Nu am inteles, insa, cum poate fi murdarit un drum...cu inocenta. Deloc nu am inteles. :)
Virgil -
multumesc de trecere aleena. daca as ajunge sa imi fac exegeza propriilor texte atunci care ar mai fi farmecul. dar un drum e un drum, cu tot ce e pe el, nu?
Ecaterina Bargan -
eu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.