undeva în deșert
Dumnezeu s-a oprit din mers
poate zâmbește
sau e doar obosit
pe spatele său șerpuiesc
o mie de gorgone
împietrite-n mirază
de la o vreme devenise neatent
așa că oamenii se îndrăgosteau
pe furiș în anotimpuri nepotrivite
făceau dragoste numai în zile cu soț
femeile se lăsau devorate de corali
își deschideau pulpele apoi brațele
ascunzând în pântec implozii
dacă ar fi fost muritor
probabil și-ar fi aprins o țigară
te-ar fi privit așteptându-mă
prizonieră unui drum înfundat
inelul i-ar aluneca de pe deget
mi-ar atinge fruntea cu buzele
chemându-mă pe numele de bărbat
s-ar desprinde din mine
ca un fel de roșu în cădere
dacă te-aș întâlni Doamne
mi-ai povesti cum a fost prima ta zi
din ce parte a răsărit lumea
eu ti-aș spăla piciorul de urme
aș împărți femeia aceasta cu tine
până când gustul ei de sabie
ne-ar umple gura de sânge
Comentarii
alma -
De remarcat ultima strofă a poemului, una dintre cele mai bine scrise de tine. Aici e Poezia: dacă te-aș întâlni Doamne mi-ai povesti cum a fost prima ta zi din ce parte a răsărit lumea eu ti-aș spăla piciorul de urme aș împărți femeia aceasta cu tine până când gustul ei de sabie ne-ar umple gura de sânge Uneori e de ajuns să scrii așa ceva și atât, nu mai contează ce ai scris anterior (primele trei strofe sunt balastul sau nisipul deșertului, poți renunța la ele sau sau nu, e același lucru pentru poem).
vladimir -
Alina ai dreptate doar citind poezie pe primul nivel de interpretare... insa daca privesti mai atent vei observa ca e nevoie si de "balastul" despre care vorbesti... dar chiar si la nivel strict literara e nevoie sa figurezi o perspectiva, sa incepi pentru a putea termina.
Sapphire -
Citesc aici una dintre cele mai frumoase Poezii ale tale, si nu numai… planurile de interpretare se intrepatrund aproape orbitor, iar autenticul trairii si al exprimarii induce cititorului sentimentul ca asista in tacere la un miracol. Ma gandesc la modul atat de original in care ai sugerat paradoxul intoarcerii pe dos a anotimpurilor iubirii, in fapt al sensurilor denaturate ale iubirii in sine, la faptul ca oamenii uita ca cel mai puternic „atribut” al lui Dumnezeu nu este acela de Judecator, ci acela al Iubirii. Iar atributele acestea nu pot fi cunoscute decat in masura in care ne impartasim cu ele... Nu Dumnezeu are nevoie de odihna... ci poate tu, pentru a te intalni cu El, prin <I>femeia aceea</I>, si pentru a o imparti, totodata pe ea, cu El, ca o intoarcere a darului facut barbatului la Facere... Mi-ai adus in mod ciudat aminte, prin modul in care ai avut curaj sa te raportezi la dumnezeire, de un anumit pasaj din Jesus Christ Super Star: "Mary Magdalene: Try not to get worried, try not to turn on to Problems that upset you oh don't you know Everything's alright yes everything's fine And we want you to sleep well tonight Let the world turn without you tonight If we try we'll get by so forget all about us tonight Apostles' women: Everything's alright yes everything's alright yes Mary Magdalene: Sleep and I shall soothe you, calm you and anoint you Myrrh for your hot forehead and then you'll feel Everything's alright yes everything's fine And it's cool and the ointment's sweet For the fire in your head and feet Close your eyes close your eyes And relax think of nothing tonight"
vladimir -
Ma bucur ca aceasta abordare in afara dogmei a problemei relatiei om-Creator a fost inteleasa cu deschidere din partea lectorului si fara prejudecati... momentul in care s-a scris poezia a fost unul privilegiat. Multumesc Blanca, textul intentionat s-a vrut scris pe trei nivele de interpretare.