Noi...un om ca un cer

imaginea utilizatorului merveille

Pentru totdeauna astăzi...

Dumnezeu îi așternuse pe suflet
un om ca un cer.
Însorit și senin uneori,
împletea din furtunile ei
drumul spre curcubeu.

Nimeni n-a zâmbit mai frumos decât noi...

I-a promis că n-o să-și poarte nicicând
norii fără ploaie,
apusurile fără de răsărituri,
lumina fără Lumină.
El- o să vrea să schimbe mereu
răul în bine.
Ea- o să-l iubească oricum.

Martie...
Nici un om nu s-a asemănat până atunci
atât de mult cu un cer..

Comentarii

maria, uite cum am citit eu acest text: Pentru totdeauna astazi (titlu) Dumnezeu s-a asternut in el el a facut cerul si drumul spre cer apoi a dat numele tau dragostei dragostea a ridicat pleoapa lui Dumnezeu si a pasit pe pamant I s-a spus pentru totdeauna astazi si apoi fiecare din noi a intors spatele

francisc, foarte interesantă viziunea ta...dintotdeauna am crezut că cel care citește un poem va descoperi sensuri mai adânci și mai frumoase decât le-ar găsi însuși autorul...Eu am scris poemul cu alt gând, dar rămâne la fel de valabilă și interpretarea ta. mulțumesc de trecere...

maria, ma bucur ca nu te ai suparat pe mine. insa, intentia mea a fost aceea de a ti sugera sa lucrezi textul. daca eu am reusit asta (si fara sa ma laud, mi a luat numai cateva minute) cu siguranta tu, care esti in tema cum se spune, vei reusi ceva bun si frumos. astept.