Icoana

imaginea utilizatorului Djamal

voi privi
deasupra doar
n-am niciun motiv
să aprind
această lumânare

în mine toți copacii
sunt goi și înalți
tăcerea n-are nevoie
de lumini
nici de ceară
albul său
e atât de cald
în palmele mele
iar întunericul
o infinită icoană

Siria-Rakka
13/03/2008

Comentarii

pentru emotie, simplitate, profunzime, intuirea adancului, pentru uimire, pentru economia mijloacelor poetice, pentru jocul de culori si caldura potolita degajata de text... o modesta penita. felicitari poetului

voi privi deasupra aprind aceasta lumanare in mine copacii toti sunt goi si inalti tacerea n are nevoie de lumini de ceara albul sau e atat de cald in palmele mele intunericul o infinita icoana ps: mi a placut, bravo!

katya, dorin, va multumesc de citire si pentru apreciere si va urez din toata inima voua si tuturor colegilor un paste fericit.

Ȋn Sufism, ca și în Ortodoxia Patristică (cunoaștere «apofatică»), «Ȋntunericul» este, la început, «orbirea» pe care o provoacă comuniunea cu Divinitatea (din cauza «luminii orbitoare» nepămȃntești a Acesteia). Apoi urnează «adevărata lumină», de nedescris, în care te topești. Djamaj îl depășește, aici, pe Djamal! P.S. "Teologia catafatică caută să cunoască Divinitatea în ceea ce este ea; cea apofantică, conștientă de de incognoscibilitatea Divinității și de imposibilitatea cuprinderii sale conceptuale, încearcă să o cunoască în ceea ce ea nu este." (Lossky)

Domnule Gorun, va multumesc de citire si pentru apreciere. Un paste fericit va doresc