o soluție temporară

imaginea utilizatorului Virgil
îngerul meu

îngerul meu are aripi de fier
lipite cu foi rupte din ziar
cînd vrea să zboare
nu se întîmplă nimic
e ca atunci cînd răsfoiești ziarul
uneori găsesc urme de sînge
și reclame frivole
pe foile mototolite
ale aripilor lui
îl întreb dacă mai are rost
le aprind una cîte una
focul e blînd în ochii lui
privește fix
acele pendulei oprite
în urmă cu un secol
și îmi spune că oricum
ziarele erau doar o soluție
temporară

Comentarii

virgil, sper ca realizezi ca ai scris aici un text prost, sper ca nu din plictis. pentru ca daca constientizezi asta e totul ok. ec

Ecaterina lumineaza-ma si pe mine de ce acest text este "prost"? horridas nostrae mentis purga tenebras accende lumen sensibus :)

Ca să fiu deschis cu tine, nu „realizez” asta. Poate mă ajuți tu să înțeleg. Asta înainte ca stilul patronizator cu care te exprimi să nu devină ridicol în mod irecuperabil.

Poemul este chiar bun, si intra pe taramul "denumirii", "ingerul meu"... "a strigat" imi vine sa zic. Ei bine, nu sunt cel care zice sa renuntam la tot ce s-a scris inaintea noastra, dar nici sa petrecem prea mult timp in acele camere pline cu stafii fara sa inovam, sa nu ne ascundem deci dupa degete. "ingerul meu a strigat" Apoi vine "cu aripi de fier lipite cu foi de ziar", care elimina similitudinea. La final, e de scapat de acel "doar"... e inutil ca o clanta pe o usa deschisa mereu "acele pendulei oprite în urmă cu un secol si îmi spune că oricum ziarele erau ---doar--- o solutie temporară" ("sunt o solutie temporara" mi se pare cel mai potrivit in context) Ma rog, parerea mea. Andu P.S. La fel cum as renunta si la "frivole" cred ca "reclame" e destul ca altfel pari ca dai lectii de moralitate fumate.

Multumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.

pentru ca e despre ingeri. glumesc. o sa revin cu un comentariu cind ajung acasa. ca sa te luminez, fireste. o opinie modesta, fara aere de patronizator penibil. ecaterina

virgile ai aici un text mana intai. l-as comenta dar bolesc de fobia miseliei romanesti care perie exemplar mai marii zilei si-i spurca prea usor, aproape firesc, pe cei mai mici...(o, hermeneia, hermeneia!...) deci ma abtin. dar textul e bun. zau ca ai talent. o curiozitate off-topic (nu te burzului!): cum se impaca omul de afaceri, transant, autoritar si pragmatic ( a carui persona jungiana e directorul de site hipercritic si acid, cu care deja m-am intersectat) cu poetul fin, care atinge cuvintele cu maiestrie? imi iarta curiozitatea de student la psihologie. si la management. si la teologie, desigur.

incepind de la titlul care imi aminteste de vreun subpunct nou in regulament, si o eroare fatala de incadrare a textului in alta categorie decit info si pina la riscul de a ridica o ceata de dusmani pe hermeneia, afirmind ca e un text prost beton. 1. are are e o repetitie voita? pentru ca suna a bilbiit. 2. singele nu e deloc compatibil cu reclamele frivole. 3. e ca atunci cind este o exprimare fumata rau, si eu o utilizez, ,dar, na, nu ma gindeam ca si un autor ca tine care realmente se respecta. 4. focul e blînd? aripi de fier? ziarele - solutie temporara? fii serios. din ce secol vii? 5. este un text atit de slab/fragil, incit nici nu am chef sa mai caut argumente. sper sa nu intervina niciun moderator cu ideea ca ma fac de ris, sa mi inchida gura. sa stii, acelasi text, as putea sa l laud in critica astfel incit sa i pot da si steluta, dar am preferat sa ma exprim asa, fiindca nu imi place delocul. ecaterina

erate: penite, fir-ar; autor care se respecta le utilizează.

are are este o eroare de tiparire. o voi corecta acum in rest nu ai reusit nici sa imi demonstrezi si nici sa ma convingi cu nimic. dar eu tot astept. si te asigur ca te iau in serios... daca si tu te iei in serios...

Repetiția aripi, aripilor într-un text atât de scurt este.. obositoare. Se putea elimina ‘rupte’ asta pentru o mai mare ușurință a lecturii are rost- o alăturare neinspirată- care dă o notă de banal și plictis la o lectură mai atentă și depășind structura poemului dpdv ‘stilistic’ emană un aer bizar e ca și cum întri într-o casă veche în care vezi un tv cu plasmă. nu-mi place pendula, aș fi preferat ceva masculin în locul ei. Dar e un poem reușit, puțin grăbit însă. Salutări Adriana

AdaBarc, chiar esti serioasa? Aripi, aripilor? Atunci de ce nu si "ziar, ziarul, ziarele" sau "foi, foile"? Tu chiar nu sesizezi diferenta intre folosirea in context si repetitie? In ce priveste "rupte" am rezerve fata de... rezerva ta. Pentru ca absenta cuvintului nu este chiar asa de justificabila. A fi rupte le defineste si eventual le sporeste un anumit gen de tragism cinic. Da, aerul e bizar dar nu as merge asa de departe sa il percep gothic.

am precizat repetiția aripilor pentru că aripi e un cuvânt extrem de uzitat. Eu una mă feresc în a-l folosi. Desigur nu era vorba de o repetiție în sensul ei obișnuit. Spuneam doar că în momentul lecturii mi-a atras atenția prea mult. Poate și datorită îngerului care crează instant ideea de aripi. E numai o părere. Și se prea poate să exagerez, însă versul „si îmi spune...” aduce ideea de prezent. Mai ales alternând cu „erau” care te trimite spre trecut. De aici contrastul. O seară bună Adriana

...mergând pe ideea finală, îmi place mult ambiguitatea intenționată a termenului "soluție" ce poate fi și a aripilor îngerului dar și îndreptată către protejatul lui. O idee generoasă, ilustrată modern. focul e blînd în ochii lui privește fix acele pendulei oprite în urmă cu un secol și îmi spune că oricum ziarele erau doar o soluție temporară cu gânduri bune, paul

Paul, esti singurul (cel putin din cite am observat eu) care s-a "prins".