nimeni nu știe frica zilelor așa ca mine
tranfuzie de trafic în propriul sînge
nimeni nu știe umbra prelungă a clanței pe marginea ușii în așteptarea unei deschideri
sau poate a unei explozii
teama de ridicol împinge la cele mai ciudate comportări
chiar la poezie
despre poezie se spune întotdeauna de bine
cont sigur în banca acestor vremuri tulburi
chiar și atunci cînd te miri că nu mai ai depresii
și totuși ar fi socialmente acceptabil
te trezești că faci gesturi care aparțin altor vîrste
și apoi sînt nebunii și comportamentele ciudate ale computerelor
obsesiile de ceasornicar nu mai fac doi bani
le uiți sau te uită și viața devine mereu nouă
sau așa cum spun oamenii artificiali viața merge înainte
cînd aud vorba asta mă cuprinde senzația aceea pe care o ai pe balustrada unui zgîrie nori
înainte să cazi
și toată lumea strigă înapoi vino înapoi
dar viața merge înainte
ca un metrou printr-o stație în care nu oprește
cine te-a pus să te naști acolo
în nenorocita aia de paradigmă
da atunci începi să faci poezie
nu să scrii să faci devii creator
fără să știi că viața nu este poezie și poezia nu este viață
fără să știi că nu creezi nimic
nu faci decît să dai drumul fiarei din bîrlog
și ce fiară
nimic nu sfîșie ca ea
cînd te începe nu te mai termină
smulge pielea ca un călău chinez
smulge carnea de pe oase
pînă îți lasă doar inima să se zbată ca o pasăre oarbă în colivia de oase a toracelui
tu rîzi precum bolnavul acela pe care l-am vazut odată în fereastra secției de neuropsihici
atunci am aflat prima dată că bărbaților le plac discuțiile pornografice în spital
ca un fel de a face poezie fără sa știi
un fel masculin de a învinge frica
umbra prelungă a clanței pe marginea ușii în așteptarea unei deschideri
atunci cînd viața merge înainte și te lasă în fiecare zi să contemplezi moartea
sau ultimul metrou.
Comentarii
em ce patrat -
se zice că ai fi om se șoptește c-ai fi dresor se știe că zbori dar mai ales se simte că mori ca noi singur
Oriana -
Cred că titlul este un turn-off și repetarea lui în debutul textului agravează și mai mult impresia inițială. În proză mă aștept la respectarea regulilor de punctuație/redactare a textelor. Altfel, neobservând că e proză, la impresia inițială s-a mai adăugat și aceea că aș citi o metapoezie. Nu sunt de acord cu o grămadă de afirmații, nu doresc să intru în polemică, cea mai fragrantă fiind "viața nu este poezie și poezia nu este viață" Viața este poezie, sub orice aspect. Și reciproca e valabilă: orice poezie este o ființă vie, într-un univers distinct, independent. Aș puncta aici că te și contrazici. Dacă nu e vie, de ce spui că "atunci începi să faci poezie [...] nu faci decît să dai drumul fiarei din bîrlog. și ce fiară"? Ah, și cîtă frumusețe transpiră această fiară...
Virgil -
Oriana, cred că ai dreptate, în ce privește titlul. Vechiul titlu. De asemeni, am metamorfozat textul
bobadil -
Poemul nu e rau deloc plus vad ca Oriana are chef de "polemici fragrante". Restul e o tacere vinovata. Andu
Virgil -
Wow. Chestia cu "tacerea vinovata", (sau cine stie, "complice") a fost o remarca semnificativa. Si eu care credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica...
bobadil -
Virgile, Cand o sa incepi sa vezi dincolo de ceea ce "crezi" in cazul de fata spui tu "credeam ca oamenii nu comenteaza din lene sau din frica" o sa fie prima zi din restul vietii tale. Iar restul e chiar.. guess what? WOW ! BOOM! o tacere vinovata, pe care incerc sa o implementez pe aici dar tu ma provoci si habar n-am de ce. Ce vrei? Nu suntem noi oare fericiti fiecare pe locurile noastre?