Ela -
norii au formă stranie dragul meu. parcă ar fi cochilii. îți amintești
le culegeam împreună când tu erai pierdut printre amprente
iar eu
mă unduiam între diguri cu nopțile închise.
***
acum plec. sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. nu mă aștepta.
voi fi la apus. în lacrimă.
adună-mă-n palme așa cum desenai cândva cercuri pe trup.
diminețile ascultă "secret revelation".
sunt încolăcit printre arpegii.
***
eu rămân aici. pe calul de salcie crezând copilărește
în maree. voi visa în fiecare noapte
cum devin apă.
a doua zi voi lua forma ta. mereu
Poezie:
Comentarii
Vexatu -
Mă unduiam între diguri cu nopțile închise - cu roțile încinse mai degrabă. Chérie acum nu mai plec nici mort. Sunt corsarul cu ochii mărginiți de păsări. Bine te-am regăsit Ela... Alt univers virtual - aceeași dimensiune. Cald - umană.
Ela -
No, Mihai, între râs și gravitate, ca și-ntre tragic și comic, mă vei regăsi mereu cu același spirit. Am prins hazul, dau la o parte necazul, las închise nopțile, iar când o fi să plece cel ce încă nu a venit, nici moartă n-oi lua forma sa. Mulțumesc, drag călător. p.s.: aimée - accent pe primul. ;)
Vexatu -
La franceză nu mă bag ești mai tare. Eu cu Stalin și povestiri despre gulag mă țin. Din păcate nu pot corecta. Deocamdată...
Ela -
Je le sais. În ce privește rusa, eu, nimic, nimic. Frumos să regăsești scrierea aici.
alma -
Apropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
Ela -
Alma, îmi dai de gândit și îmi prinde tare bine. E intenționat scris în ambele limbi și, după simpla mea estetică poetică, cred pot lăsa așa. Sunt poeți consacrați ce își permit nu doar 2. E un joc anume ales. În ce privește condiționalul, am evitat să îl folosesc din două motive: primul, pentru că ar fi deranjat așa cum a deranjat și în altă poezie la care tot tu ai făcut această remarcă asupra condiționalului prea folosit de mine în poezii; în al doilea rând, fiindcă am preferat viitorul, are sens în acest poem. Mulțumesc pentru citirea prin timpuri. Ela
vladimir -
Poezie cu imagistica bogata structurata pe fragmente ce continua ideea/starea pornind de pe alt si alt nivel al spiralei... ce pot eu reprosa textului este ca uneori se pierde in sentimentalism si lamentatie si astfel se pierde mult din tensiune... iti sugerez, asa ca si un experiment, sa renunti la acel declic... modul de formulare a titlului ma duce cu gandul la site-urile care permit ghicirea online in tarot. Nu mi-a placut: "nu mă aștepta. voi muri la apus. în lacrimă." Mi-a placut: "pierdut printre amprente"
Ela -
Mulțumesc, Vladimir. Titlul este inspirat de o melodie. Modalitatea de a-l formula astfel este aleasă pentru a sugera o fragmentare. E prima oară când folosesc acest declic. Nu are legătură nicicum cu ghicirea în tarot, mă amuzi. Dacă tu știi site-urile respective, eu nu le-am parcurs. Tu spui lamentație și sentimentalism, poate așa simți. Eu trec alt prag/nivel al trăirilor/ideilor în scrierea unei poezii. De acord cu faptul că sunt intensități diferite de la o strofă la alta. Asta am și intenționat. Și, da, e construit predominant din imagini. Voi reflecta la versurile care nu ți-au plăcut, fiindcă e semn că acolo e un prea mult.
Sapphire -
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
vladimir -
Te rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
Ela -
Bianca, ce bine ai citit. A pornit ideea de la Maria și marea de Radu Tudoran, da. Pe linia unor amintiri. S-au creat însă alte legături și alte scene care revin în timpuri și locuri de-acum sau de mai departe. Tu ai văzut, mulțumesc. da, voi vedea ce fac cu acel vers. Vladimir, tu sigur ai desprins. Mintea ta este îndeajuns de înțeleaptă pentru a cunoaște trepte și trepte. Aici e simplu: un dans al formelor ce se poate întervedea în timpuri și locuri diferite, fragmentări de trăiri și imagini, care ne rămân indiferent în ce arpegii și culori ne desfășurăm la un moment dat. Este doar un punct de metamorfoză, în care cel ce se transformă în cel plecat își caută urmele printre amprente. Se "încolăcește" o vreme spre a se regăsi, ca "a doua zi", indiferent că asta poate însemna "mereu" altă zi, să revină în altă formă. Fără a se pierde pe sine. E un dialog între polarele ce se întrepătrund și ce nu pot fi desprinse. Desigur, idee banală, de când lumea. Dar așa va fi cât va fi lumea aceasta. Și, iartă-mă, dar prea mult am explicat un poem destul de limpede. Nu mai revin cu alte explicații. Uneori aș dori să îl apreciezi pe celălalt cu adevărata lui existență. P.S. - eu am spus limpede că nu am vizitat site-uirle de tarot despre care ai scris tu mai sus, ci că mă amuză ce paralele faci tu între mine și ele. dar aici, fiecare cu asocierile sale libere. și cultura e vastă. rămâi în poezie, eu pentru poezie și spirit te admir.
Luv -
Ela, ar fi momentul, pardon! ESTE momentul să scrii cum simți tu și nu cum deranjează pe cineva sau pe altcineva. Ce naiba, doar ești poeta, nu muncitoare la apaca! poezia pe care tocmai am citit-o este chiar pe gustul meu. trei episoade ce conțin atâta mister încât să te lase să interpretezi cum vrei conținutul. însă nu există dubii că este vorba despre iubire și separare, o separare nedorită. ultima strofă s-a lipit cel mai bine de mine, "calul de salcie" mai ales... "a doua zi voi lua forma ta"... mda... "mereu"... nu te lași deloc de cuvinte frumoase, mereu...
Ela -
Da, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.