Este bună alegerea acestei problematici de discuție fiindcă sunt convinsă că vor fi destule opinii diferite. Cheia echilibrului este critica. Da, dar constructivă, în folosul autorului, cu argumente literare, de analiză a textului, de stilistică și interpretare, de compoziție și tehnică poetică - asta apropo de parafgraful 5. Despre regula "celor 2 luni" - eu am fost deplin de acord încă de la început. Mai mult de-atât, am ales ca pe Hermeneia să postez texte pe care nu le-am mai postat și nu le voi mai posta pe alte site-uri. Cel mult vor fi incluse - parțial și selectat - în volum. Dar este alegrea mea. Fiecare alege în felul său. De ce am ales așa: fiindcă am simțit din primele zile calitatea acestui site - prin construcție și prin spiritul celor care scriu aici și prin calitatea celor scrise aici, chiar dacă uneori a fost pe linia medie, adesea însă este peste medie - și am dorit să fie pentru mine cel puțin un spațiu în care ceea ce scriu să fie aparte față de ceea ce scriu în alte spații virtuale. Este un pact pe care l-am făcut cu mine însămi și nu l-am mărturisit până acum. În plus, am dorit să nu mă disipez cu aceleași texte în "n" locuri unde publică totuși cam aceleași persoane. Și mai doresc un lucru: nu multă critică diluată, ci o critică susținută, fără atingeri persoanle negative, fără adresare penibilă și la adresa autorului, ci prin luarea în considerare numai a textului, numai a calității (cu plusurile și minusurile incluse) literare. La început când m-am înscris am vrut să aleg un alt nume. Doream să văd dacă apar incognito cum vor reacționa alți autori la textele mele. Am ales totuși să îmi păstrez identitatea chiar cu riscul că a fost uneori interpretat autorul conform tiparelor relaționărilor personale și nu cu referințe pe texte. Prin urmare: pe Hermeneia eu voi publica în continuare numai texte noi, noi dpv al nepostării lor pe alte site-uri și noi pe cât posibil al compunerii lor în spiritul timpului pe care îl trăim. Nu intenționez să mă încadrez în noi curente. Ci să pot scrie bine. Pentru asta strădania și îndreptarea valențelor. Nou și în sensul a ceea ce a semnalat Alma curând și pe bună dreptate: nou în raport cu ceea ce am scris până acum cu toții. Fiindcă eu cel puțin îi cunosc pe toți autorii - după textele lor scrise până acum - și niciunul nu a ieșit din liniile scrierii lor de mai bine de un an, nu a venit niciunul cu ceva "nou". Desigur, fiecare a experimentat la un moment dat intrarea în alt stil, în alt curent, în altă matcă, dar sporadic și nu destul de susținut. Și eu, la rândul meu, mă frământ - interior, desigur, fiindcă despre această frământare vorbeam și la comentariile pe Downtown, cu tot soiul de sinuozități în procesul creator și de schimbări posibile, mutative chiar. Dar pentru asta uneori e nevoie de "pauză", alteori e nevoie să te poți autoanaliza și elimina tiparele vechi, mai mult sau mai puțin conștientizate sau conștientizabile. Nu e vorba doar de maturitate poetică aici, ci și de capacitatea de a te transforma, de a metamorfoza, de a inova, de a fi original, fără a fi artificial, șocant, demonstrativ etc. Desigur, fiecare autor are libertatea să aleagă ce text postează și unde. Regula celor 2 luni nu este o regulă coercitivă. Dimpotrivă. Iar delimitarea temporală este bine aleasă. Fiindcă nu scriem după sezon și nici după zilele săptămânii, iar un text bun, se susține și trăiește în orice coordonate, indiferent de anotimp, de an, de spațiu, virtual sau concret. Pledez în continuare pentru comentarii literare, nu de genul: mi-a plăcut/nu mi-a plăcut, și atât. Pledez în continuare pentru o critică constructivă și pe materialul textului, indiferent ce semnătură poartă, și pe argumentare literară, nu personală, bazată pe instrumente de lectură și analiză a textelor. cei care scriem trebuie - imperativ interior asumat - să avem cunoștințe minime, medii, dacă nu înalte - de tehnică literară, hermeneutică, semiotică etc. Nu la nivelul unui critic literar, dar la nivelul unui lector cu referințe literare. Să fie o joacă matură, în sensul creației, nu o joacă de-a comentatul; o artă de a comenta, nu o conevrsație obișnuită. Sper să fie luate cele de mai sus ca opinii personale și sincer comunicate, în dorința ca ceea ce scriem cu toții să aibă viață și peste ani. Indiferent de încadrare și de semnătură și de critica adusă. Eu când am mulțumit Hermeneei în primul volum - care nu e de librărie - am făcut-o pentru contribuția adusă la prelucrarea textelor mele, fiindcă o parte din textele aici postate au fost foarte bine comentate, iar acele impresii au contat pentru șlefuirea acelor poezii incluse în carte, dar și pentru linia mea poetică ulterioară. Cred că oricine poate să observe evoluția unui autor în câteva luni. Și cred că e vizibil că - cel puțin în cazul meu - Hermeneia a avut rost bun în acest sens. Și mai are și sper să aibă și în viitor. Eu sunt deschisă, cu relativitatea inclusă, la tot ce îmi influențează benefic capacitatea de a transpune în scriere lumea interioară. Remarc și ultimul paragraf care reprezintă de fapt un comentariu al lui Virgil pe un alt text al Roxanei: da, sper ca situația să fie de win-win, fiindcă de fapt nu vorba aici de care pe care și cine împotriva cui. Ci despre a scrie bine, pe cât posibil de bine. Cât timp avem cu toții acest adevăr bine înrădăcinat, poligonul va dispărea, fiind utopic. Cred că ce mai apreciez eu la Virgil este că știe - în limitele lui posibile, desigur - să medieze și să atenueze liniile de forță atunci când apar -, inevitabil într-o comunitate -, nu în sensul unui pacifism de doi bani și artificial, ci în sensul ieșirii din registrul personal și al intrării în sfera literară.

Sunt sigur ca mai trebuie lasate cateva lucruri si la indemana autorului... nu putem sa realizam un regulament exhaustiv si nu sunt de acord cu aplicarea bruta a legii fara a fi cantarite circumstantele... nu vreau sa ne ingradim singuri libertatea de creatie doar de dragul unei ordini excesive si sufocante... mai multa incredere in oameni chiar daca stim prea bine ca riscam. Personal cred ca o luna (hai sa zicem 30 de zile) ar fi de ajuns ca limita pentru postarea textelor... citesc poezii scrise de mine cu cateva luni inainte si le lucrez, le modific, le rearanjez etc... ca autor am tot dreptul sa va cer parerea asupra a ceea ce am realizat, acesta fiind pana la urma principalul scop al unui atelier literar.

Roxana, cred că m-ai înțeles parțial. Toți am fost cândva "de 5 zile" pe site-ul Hermeneia și cei mai mulți am publicat aici texte noi, încă de la început. Eu personal nu mi-am permis și cel mai probabil nu voi publica niciodată texte vechi pe acest site. Este părerea mea personală, exigența mea. Tot părerea proprie este că nu am avut ce citi la tine în pagină, pentru că știam textele de mai demult. De aici și întrebarea mea anterioară, care nu are nici o legătură cu respectarea sau nu a Regulamentul site-ului. Îți doresc succes și aștept să citesc texte inedite și în pagina ta de pe Hermeneia.

Roxana, toate comentariile sunt păreri personale, toate sunt "dintr-un unghi pur personal" sau așa ar trebui să fie. Te rog să nu mai faci afirmații nefondate, de genul: "parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri.", nu referitor la mine. Intenția mea a fost una constructivă, dar tu ai înțeles greșit. Niciodată nu mi-am permis atacul la persoană, nici "mic", nici "mare". Și sper ca nici tu să nu îți mai permiți, nu pe acest site. Știu că acest site este exclusiv pentru literatură de calitate. Mulțumesc pentru înțelegere.