Adrian, nu-i rău deloc textul acesta, deși poate parcă prea ironic pentru câtă amărăciune implicită. Și poate ar mai merge lucrat la versul "diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși.", pentru că accentuează o latură care nu este deloc definitorie pentru o gheișă. Parcă e prea mare contrastul... și apoi ai mai sugerat ideea aceasta (indirect și mai reușit) cu câteva versuri mai sus, vorbind de avorturi iar acolo aș renunța la explicativul "adică": "Gheișele își purtau povara / avorturi / în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat..." De final, m-am gândit la o chestie, poate asta te ambiționează. Sper să observi diferențele. Și mă gândesc că totuși, în cele din urmă, dacă vrei să scrii în română (și eu mă bucur că o faci), va trebui să fii mai atent. Am priceput mesajul tău la un alt text unde ți-am atras atenția asupra acestor aspecte, și acesta este felul meu de a avea îngăduință :-) Cele două gheișe intrară în urbea Kyoto exact la ora la care cucii imperiali se duceau la culcare ca să facă loc altor păsări pline de ciudățenii formale, purtând uniforme caligrafiate cu pana unei colege sacrificate, aleasă prin sorți aleatorici ca să balanseze orgoliile funcționarilor mărunți ce tropăiau în mătăsuri înflorate la ușa superiorilor influențiali așteptând favoruri și acareturi după cum performau în luptele de dincolo de islaz. Gheișele își purtau povara adică avorturile în coșuri de orez împleticit cu mersul lor legănat pe brazdele abstracte trasate cu linia de bambus pe planuri sobre emoțional. Sufereau amândouă de hipotensiune căci nu credeau în iubire nici compasiune nu prea aveau deși doctorul oficial le-o căuta în urina limpede culeasă diurn mult înainte de venirea amanților gălăgioși. Incapacitatea de a exprima emoții, împreună cu obsesia perfecționistă a scrisului cu pana de gâscă indicau mari nelegiuiri comise într-o viață anterioară. Spre rămășițele serii, obosite și pline de praf cele două doamne fură primite cu plecăciuni ce izbucneau malițioase din evantaiul brodat al șambelanului de gardă. Concursul începu fără un timp anume dar se cerea scrisul fără încetare de poezie. La lumina lumânărilor de seu femeile în chimonouri înarmate doar cu sabia inspirației se așternură la scris versuri. Mâini delicate caligrafiau febrile toate poveștile, toate catrenele posibile, epigramele în haikometri, tokomanii delicați de o frumusețe sublimă. Spre zori fură găsite moarte de epuizare cu degetele roase până la sânge, îngropate sub mii de foi de papirus caligrafiate mărunt cu tot ce se putea scrie vreodată. Nu mai rămase nimic de inventat decât acest umil text, scăpat din vedere, ultimul... Cuvintele în italice: primul nu mi se pare că are sens în context, poate ai vrut să spui altceva... dacă totuși nu l-ai folosit greșit, atunci e vina mea că nu am priceput. Al doilea... eu nu știu să existe in vocabular. Sau e intenționat? :-)