a.a.a. -
Prin ora-n care tâmplarii cioplesc mese în tâmple
şi scaune în inimă,
mai trece aşa, ca din întâmplare,
câte o aşchie pe lângă puţinii noştri oameni.
Atunci
toamna începe să usture galben,
şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi,
ne privim bănuitori o clipă
şi mergem mai departe.
Dar uneori,
numai uneori,
cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi,
altcineva, cu pâine în mână, îl ajunge din urmă,
şi tot aşa,
până ce, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă.
Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.
Poezie:
Comentarii
Sens!
Maria - Doina -
Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Peniţa de aur e la tine!
sorry
francisc -
titlul merge dar nu pt poem ci mai degraba pt Subiect la Comentariu. Am cautat si eu un sens al poemului. Si, la fel, am gasit sensul giratoriu si de atunci ma plimb prin acest sens si nu cred ca vreau sa mai ies. imi place foarte mult aici. sorry
textul ma lasa rece, ca si claxoanele mertzanelor cand imi pun fustita cu buline..
nu stiu de ce, dar comentariul anterior pare mai mistocar ca al meu. si daca primesc avertisment iar, va tzuc.
- ... -
a.a.a. -
Cozane, pentru că recunoşti că-ţi place să porţi fustiţă, pentru că sunt convins că universul tău de critic cu pojar se extinde şi dincolo de titluri (de care te foloseşti mereu, sub orice text), dar mai ales pentru că sunt convins că-n Vaslui n-aveţi sens giratoriu, am să-ţi trec cu vederea miştocăreala.
Dar data viitoare când ieşi în decor, oriunde, vei fi suspendat. Sper că ne-am înţeles.
Mulţumesc pentru prezenţă.
Acum, ieşi afară!
Ca sa vezi!
francisc -
Nu rezista domnul editor la putina critica...cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea...Dar ce fel de editor esti tu? Zici "Cozane"...Asa se respecta membrii acestui site? Ne-am tras de sireturi la gradi noi doi? Zici "in Vaslui n-aveti sens giratoriu"...extraordinar...ce ...foarte frumos...Apoi zici "iesi afara!" Pe bune? Ma dai afara? Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?
Stii ce ar trebui acum? Sa-ti dai singur avertisment. Si sa nu-mi vii cu replica: tu ai inceput primul, deci n-ai dreptate. Pentru ca in calitate de editor nu trebuie sa-ti permiti astfel de iesiri, mai ales pe hermeneia. Apoi, eu n-am facut atac la persoana, ba am indulcit critica autoironizandu-ma...Mai ca-mi vine sa spun cu voce tare ca am fost prea subtil pt tine...
Nu-mi oferi scuze, astept avertismentul sau demisia de onoare. Nu ca as avea vreo speranta...
- ... -
a.a.a. -
Cozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
...
francisc -
Inainte de a-mi raspunde asa de frumos, ar fi trebuit sa te calmezi. Nu cu pumnii stransi, nu cu smecherii argumentative...Iar faptul ca iar faci atac la persoana, nu face cinste nici persoanei dumitale, nici site-ului. Dar nu trebuie sa te invat eu sa fii editor sau barbat.
fain
kalipeto -
movul si galbenul mi-au placut de-a binelea! si joaca de-a tâmpla, tâmplarul și întâmplarea, așijderea! și cercul ăsta pe care mai fiecare din noi ar vrea să îl rupă fără să știe ce e dincolo...
„şi de parcă viile norilor ne toarnă mov în ochi”, cred că e unul din cazurile care permit virgula după și. permit sau cer. în fine:)
Virgil,
francisc -
daca domnul Agheorghesei nu va fi sanctionat, ma retrag de pe site si promit sa-mi fac timp sa sterg toate textele mele de pe Hermeneia.
Dorin, eu tot nu pricep,
Virgil -
Dorin, eu tot nu pricep, pentru ce să fie sancționat? Eu văd că tu ai fost primul care ai început în acest text cu bășcălia. Alfel cum s-ar interpreta decît ambiguu-„la_două_capete”-preemptorie expresia „si daca primesc avertisment iar, va tzuc.”. Iar ultimatumul-șantaj din cererea ta nu este decît ori o încercare disperată de a pleca ca „martir”, fie de a arăta că ai mai mult testosteron decît Adrian. Pentru că știi foarte bine că pe mine ultimatumurile mă „turn-off”. A lua decizii în criză și „under the gun” este cea mai mare prostie în viață. Eu mă tem de altceva. Mă tem că ai mai fost avertizat o dată și acum situația ta este precară și bluff-ezi cu o singură carte. Eu pot să fiu îngăduitor și pot să îl rog pe Adrian să treacă peste asta. Dar va trebui să fii foarte atent cu bășcălia și cu semi-hărțuiala pentru o bucată de vreme. Ei bine. ăsta este un ultimatum.
P.S. Recunosc, și eu sînt ironic uneori în comentarii. Dar încerc să fiu receptiv și să evit situațiile în care cineva se îneacă cu ele și le percepe drept hărțuire. Sper să înțelegi ce am vrut să îți comunic.
P.S.2 Nu uita cum îmi spuneai cîndva că Bobadil te hărțuiește și nu îți pria tratamentul. Vezi să nu fi devenit tu așa.
Virgil,
francisc -
Nu ma pui acum sa ofer citate din comurile lui Adrian, nu? Tocmai tu nu vezi pentru ce sa fie sanctionat? Iar comul meu initial a fost doar o momeala...pentru cineva cu experienta era limpede. Nu e un ultimatum ca plec, nici nu tin sa fiu martir, crede-ma. Apoi, ca sa ma compar cu Adrian, ar trebui sa fim la acelasi nivel. Dar el e mult mai bun decat mine...Serios. Apoi, decizia mea e luat azi, cu calm, nu asa cum a procedat Adrian cand a revenit sa ma dea afara. Apropo, asta nu se interpreteaza ambiguu? Afara de unde? Sa mai stau eu pe H, daca un editor nu ma mai accepta?:P
Si nu l-am hartuit. E singura reactie acida asupra textelor lui din partea mea, din ultima perioada de timp...
De fapt, adevarul e ca nu vreau sa plec. Ar fi pacat pentru cititorii mei si pentru H, nu? Aici e, cel putin in ultima vreme, activitate. E nevoie de oameni buni, cu experienta si curaj, cu simt estetic si talent. De aceea, iata oferta mea: vreau sa fiu editor din nou pe Hermeneia. Nu neaparat in locul lui Adrian...Tu stii cum am fost ca editor. NU insist asupra a ceea ce sunt.
Astept asadar, decizia consiliului Hermeneia.
- rezumat -
a.a.a. -
Aşadar, avem:
1. Dorin Cozan intră cu un comentariu băşcălios, mizând pe două capete, cum bine observa Virgil. Două capete = :
a) Agheorghesei tace, înghite sau îmi răspunde în genunchi, prin urmare "vedeţi, micuţi useri, ce mişto şi subtil, regulamentar şi bărbăteşte i-am spus-o lu' Agheorghesei ăsta"
b) Agheorghesei răspunde la fel, la mişto, şi va fi avertizat/ suspendat pentru că nenorocitul şi mişelul de editor n-a întors şi celălalt obraz.
2. Cozan revine şi-mi spune că nu pot îndura puţină critică (critică = vorbe de crâşmă sau maneliste) şi că ce fraier şi slab de editorat sunt că i-am răspuns asa repede la cele două poduri de palme aplicate, subtil, capului meu.
3. Agheorghesei tace, Cozan aruncă şantajul: ori el, ori eu, fraţilor, că văd că nu vă prindeti deloc.
4. Virgil refuză şantajul, Cozan recunoaşte că a premeditat tot şi o intoarce bărbăteşte: de fapt, el vrea să schimbe in bine Hermeneia, deci ar fi păcat să plece, şi, dacă se poate, ar vrea să fie editor aici, dar nu neapărat în locul lui Agheorghesei.
Concluziile le trage fiecare pentru el.
și eu care credeam că mă voi plictisi săptămîna aceasta
Virgil -
înțeleg ce spui Adrian, dar nu se poate să nu recunosc că pe vremea evului ăluia negru nu saltimbancii și trupele de teatru nemțești sau englezești aveau succes ci tot cele italiene și franțuzești, cu toată brambureala, improvizația și surprinzătorul lor.
deci, recunosc că, indiferent de exigențele mele de o natură sau alta, comentariile de sub acest text sînt sauvuroase.
Am recitit!
Maria - Doina -
,,Dar uneori,
numai uneori,
cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi,
altcineva, cu pâine în mână, îl ajunge din urmă,
şi tot aşa,
până ce, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă.
Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare."
- scuze -
a.a.a. -
Am înţeles, Doina.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
Scuze eu!
Maria - Doina -
E ok, Adrian. Nu trebuie să prezinţi scuze, nu ai de ce, nimeni nu are, însă apreciez gestul şi-ţi mulţumesc.
Eu doar am recitit poemul şi mi-am pus din nou aceleaşi întrebări ca în primul comentariu...cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Cât despre polemica de mai sus, sincer, fără ironie, apreciez foarte mult inteligenţa lingvistică a tuturor...şi am observat chiar şi inteligenţă interpersonală.
Are din ambele caracteristici
sebi -
Are din ambele caracteristici câte ceva.
Poemul e realizat din tușe simple, clare. Titlul are avantajul de a-și fi păstrat puterea și după ultima silabă a textului.
Manifest pentru că, sunt convins, întoarcerea la ” lucruri simple ” merită. Și se va impune.
Extrem de rar sunt în ultima perioadă captivat de o poezie de la cap-coadă ( pe orice suport: site, carte cu miros de scoarță, revistă, etc). Între rețete de gogonele și coduri NASA, e, mai este loc și de poezie ?
Acord o peniță pentru ambele caracteristici. Și pentru treaba bună pe care o face un bun profesionist în ale scriiturii. Să încerci să fii ”cap limpede” într-o redacție vie, dinamică, nu e chiar puțin lucru.
cap limpede intr-un
sebi -
site. dar cred ca era corect, intr-un fel si redactie. nu cred caa am gresit, din reflex, prea mult.
poem-manifest
sebi -
din "ambele caracteristici" se refera la un inceput de comentariu care nu s-a mai salvat.
poem-manifest.
- între -
a.a.a. -
Raluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Merci de vizită. Cumva, o aşteptam....