în noaptea asta venele ni se vor subția de atâta așteptare
în gări vor poposi păsări translucide
si noi vom vedea în ele toată istoria noastră
de azilanți ai unui destin cariat și leneș, expus
privirii tuturor oamenilor ce ne locuiesc gândurile
ca un scanner limba va fotografia gustul deznădejdii
într-un sărut prin care o nouă porție din noi va fi transferată
din alveolele mele obosite în celulele tale gestante
născând o dată la câteva dezamăgiri o iubire labilă
ți-am spus: câteodată îmi feliez dorința de îndepărtare
în minute senine de plecări înspre alte tentații
mai albe, mai languroase și mai intense
decât plăcerea și patima cu care ne măsurăm existența comună

dacă umbrele noastre s-ar uni
nu-i adevărat că din ele
s-ar naște o noapte mai mică?