O femeie fermecătoare
stă-n genunchi pe țărmul
memoriei mele.
Se uită-n toate direcțiile,
zărește un copil
tăcând
privește luna,
îi face semn cu mâna,
îl strigă,
aleargă,
aleargă copilul către ea.
Se întâlnesc,
se îmbrățișează
lacrimă cu lacrimă,
se îmbrățișează
lacrimă cu lumină.
Se întâlnesc,
se îmbrățișează
speranța cu așteptarea.