Mă ofer îmbrățișării pădurii,
în frunzele nopții mă scufund
și parcă nu mai există pământ,
decât numai șoapte de aer.
Poezie:
Mă ofer îmbrățișării pădurii,
în frunzele nopții mă scufund
și parcă nu mai există pământ,
decât numai șoapte de aer.
-
vad aici ,si aud, o durere aproape..... -
--- o variantă de iubire
-
:) mi-a placut foarte. o..... -
--- dusk till dawn till dusk
Comentarii
lucian -
titlu sugerează înțelept ideea întoarcerii frunzei ce se petrece prin cădere în neființă.
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc Lucian, te văd cititor constant al meu, chiar dacă am aruncat aici doar un gând răzleț. E doar o sferă mică, poate dintr-un joc mai mare cu bile. "Neființă" zici, odată mi-era teamă să mă gândesc la așa ceva...