Această cupă e deșartă,
Și plină nu va fi nicicând,ca ieri,
E frumusețea-n lume revărsată,
Și-i de nestrâns, în locu-i sunt tăceri.
Preagoala cupă e închisă-n mine,
Voi n-o vedeți aievea azi, nici ieri,
Cum nu vedeți cărarea către sine,
Tăiată-n întâmplarea atâtor primăveri.
Amar e dorul dorului de ducă,
Cristal de ambră-n cojile de nucă.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Bine ai venit Albu Elena! Poezia este camera cea buna a sufletului unde intri lasind incaltarile la usa.
elena istrati -
Mulțumesc de întâmpinare! Sper să nu mai uit să folosesc diacriticele la comentarii ...
koga ion -
ambra-magdalenă sau despre sufletul lui iona care în balenă miroase a nucă dacă totul este "deșertăciune", vitalismul este singura certitudine a unei trăiri superaltive; dincolo de materialitatea unei lumi imposibil de înțeles și de spiritualitatea imposibil de argumentat rămâne frustrarea incognoscibilului principiu ce ne însuflețește și ne conferă valența unui "organism viu". cu drag, Vasile Munteanu
aalizeei -
Poate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
elena istrati -
Ziua bună și ție, Poet al Ingerilor! Tot ieri te-am zărit și eu pe străzile acestui oraș literar. Ma bucur de coincidență si de regasire!
lucian -
rima acestui poem imi aminteste de analiza făcută unui poem de-al meu, ceea ce îmi justifică motivația de a lăsa decât acest nesemnificativ comentariu. totuși, cred că titlul este prea pompos. iti urez bun venit si te astept cu cat mai prolifice comentarii!