pesemne e ceva legat de constrângere i've seen the future brother it is murder trebuie să-mi fac loc eu chiar trebuie să vorbesc azi câte lucruri au rămas nepedepsite
ordinea cuvintelor
întoarce-mi sufletul pe dos poate găsești ceva e secret încă e secret o să vezi
nu e voie să dau nume nu se mai dau nume
o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar
păzește-mă de lucrurile simple când devin importante
o tristețe desăvârșită sau o tristețe neterminată albicioasă mată și un ecou să-l port la gât în spatele ochilor oriunde poate fi cald degeaba tot tu ești tot tu
dacă te-aș putea scoate cu un clește
fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi
trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie ești o puștoaică simpatică n-ar trebui să scrii am auzit la știri că se dă asigurare dacă încerci să-ți iei viața se face ora unu o să-ți explic cum un amănunt de prisos poate produce ravagii în mintea unui om slab eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere de încheieturi puncte-puncte individualizarea pe trepte
sunt expertă în desfășurarea ta nevrotică mă uit pe geam în vis
n-are nimeni chip
nici măcar eu
Comentarii
Aranca -
un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
anna -
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
Imparateasa -
Aranca si Anna, va multumesc pentru cum ati simtit textul meu, aveam emotii cum va fi receptat, il consider destul de capricios, de aceea nu l-am putut incadra la poezie. mai multe nu pot sa spun despre el, astept noi pendulari in mine.
ilarius -
si mie mi-a placut mult acest text chiar este de o tristete neterminata "fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie" adina are ceva special infelul de a scrie acel ceva ce da acces la nostalgie si se foloseste din plin
Imparateasa -
multumesc pentru penita, Ionut; imi pare bine ca esti si tu aici, prin singuratatea asta acustica. imi place cum suna "acces la nostalgie".